Totemul dragostei
Totemul
dragostei
Un fulg de somn atarna de-o lacrima,
Lumina nu indraznea sa-l atinga,
Caci devenea complice la crima,
Aceea de a iubi, nespuns fara cuvinte.
Domnisori de praf, ascunsi spectatori,
Aplaudau, gestul nefiintat, supletea blanda:
De a marca geneza dragostei, doua vieti,
Nascute lin pentru a fi mereu impreuna.
Divinul mangaia “incaierarea” dulce,
A celor neintelese, dar profund culese,
De spiritul imbratisat cu buzele
inflacarate,
Ce-si
disputau casa,
pasiunea convietuirii.
Nemarginita dragoste, o infinita
dezmierdare,
Se arata la coltul gurii, la pulsul
inimii,
Scriind pe tabla stelara adevarul
existentei,
“Deschide ochii, saruta-ma intens,
cere-mi
Ceea ce sunt, iti raspunde printr-un
etern,
Te iubesc…”
 |
| cu drag. |
