Whispers in the dark

Imi cer iertare In clipele in care simt oceanul tristetii tale, Totul se darama, devine un mistuitor drog, Si cad in genunchi, inchid ochii si-L rog, Pe Dumnezeu sa-ti aline dilemele apasatoare. Inconjurat de-o grija pentru inima ta calda, Atentia mi scurge pe-un stelar sentiment, De liniste, de tacere paciuitoare, care urgent, Sa-ti aduca o sublima alinare, linului afluent. Imi cer iertare, caci uneori simt prea tarziu, Curajul sufletului tau de a se bucura usor, De-un zambet domol, o temelie in straveziu, Pentru oaza unui impartit, in doi, cuibusor. Imi cer iertare, pentru ca tac in soapte, Regasindu-ma fara cuvinte langa tine, Si plutind intr-un vie afectiune fara egal, Deschid portile spre mantuire cu iz regal. Nu stiu uneori ce sa fac si te privesc de aici, De la distanta, nutrind, in zari fecunde, Printr-o simpla iertare, patronata de sibilele, Purtatoare de „te iubesc”, mangaieri fine. Pentru un zambet.  smile my dea...

Numele tau, domnita Cum as putea, sa deschid dialogul, Cu Tine, cea a carei frumusete, nu are margini, precum Universul, Respira galaxii si inspira stele? Cum as putea, doar in simple cuvinte, Imbracat, sa desenez surasul tau, Cand Raiul doar in bruma mortii deschide, Bratele tandre, alintand ale tale, zambete? Cum as putea, croind lacrimi angelice, Sa ofer celorlalti, curajul bunatatii dezvelite, Cu dorul unui sarut, cu linistea imbratisarii, Oferite de-o zana feerica, unui copil al iubirii? Cum as putea sa fac ca niciodata sa nu plangi, Sa iti ofer o parte din inima mea, un puls, O companie eterna, o soapta agatata de-un vis, Ce-ti va spune: "Traieste-n dragoste domnita, Sublima mangaiere, razi! esti, mult iubita." A Rose for a Jewel.

Totemul dragostei Un fulg de somn atarna de-o lacrima, Lumina nu indraznea sa-l atinga, Caci devenea complice la crima, Aceea de a iubi, nespuns fara cuvinte. Domnisori de praf, ascunsi spectatori, Aplaudau, gestul nefiintat, supletea blanda: De a marca geneza dragostei, doua vieti, Nascute lin pentru a fi mereu impreuna. Divinul mangaia “incaierarea” dulce, A celor neintelese, dar profund culese, De spiritul imbratisat cu buzele inflacarate, Ce-si disputau casa, pasiunea convietuirii. Nemarginita dragoste, o infinita dezmierdare, Se arata la coltul gurii, la pulsul inimii, Scriind pe tabla stelara adevarul existentei, “Deschide ochii, saruta-ma intens, cere-mi Ceea ce sunt, iti raspunde printr-un etern, Te iubesc…”  cu drag.