Whispers in the dark

Adamic,  suier Am ga sit in buze, vraja unei lini sti gratioa se, Revizitand cu inima taramul inimilor libere. Iar frunzele, de sprind curajul, pictand domol, Cu  sufletul infrigurat, mangaierea unui maine.  Din codrul unor frante amintiri, de schid gura, soptind timid  si ru sinat, vi selor apu se in ieri: "Rugina va  scalda, cu mucegai iluzoriu de zi, Croit de ea,  sora  cu ura, mama putrefactiei, Minciuna..." Imi caut  suflul, printre maracini  si urlete vii, Uitand de val sul cariat al florilor de mai... Dar, uimirea zambetului definit in tine, supune eu-l malitiozitatii  sa taca, adoarme, sub patura vietii, atin s de divin.  Mangaiere, a sculta  suierul de sertului, si incearca doar  sa intelegi tai sul furtunii, Apoi fa-te pierduta in negura indepartarii. In bratele crude ale vechiului , taram ce arde, fugi! Acolo, vei ga si alintul,  scaldat  in comori... ...

De ai fi  De ai fi o privighetoare, zilnic mi-a s  dedica, Minutele vietii  sa-nvat  sa zbor,  sa fiu in cer, Langa oglinda chipului atent croit  si da, Nu m-a s opri, a s incerca  sa ma inalt in aer.  De ai fi o dorinta, a s bantui zile de na stere, si a s fura multiple lumanari,  sa  stiu deplin, Ca ieri aduce azi  si maine mangaiat de vreme, Drumul  spre tine, in fumul alintului, vin.  De ai fi o comoara, a s  strange anii explorand, Din fiecare foaie ce cu un X a scun s ofera, Pa sii  spre a de scoperi parfumul tau,  simtind, Inima pul sand a  sabii innegrite de  nopti in cala.  De ai fi o printe sa, a s fi un lord de pe ste hotare, Cu drago stea unica avere  si  stelele armata, Venind la ferea stra ca stelului ce tine inima ta, Ferice incercand  s-o fur cu vorbe dulci, mirifice.  De ai fi o lacrima, a s plange in  seri tarzii, sa te aduc lan...

G hici cine-i.. . T impul alintat de langa tine, rade-n a steptarea, E lanului de a ne imbrati sa  sub clar domol de Luna.  P e ste drumul caramiziu  spre tine, pa se sc cu drag, U imit de ritmul re spiratiei tale, din ochii tai atrag, P a sajul in spre o caldura unica, al no stru  suflu alb.  C uprin s de mangaieri imparta site-n norii vietii, U niti, noi devenim exi stential doar vie revelatie .  D evii treptat comoara, alaiul vi selor frumoa se,  R egenerandu-mi  spiritul  si imbracandu-l lin in tine. A cum,  scara duce  spre paji stea etern verde, G inga s, aproape  de cei ale si  ce vad in inima avere.    M irajul pa siunii  se inbina-n placerile rebotezate, O nero s in vii atingeri in stinctuale, a sculta lirele, M icului vant ce adie in bruma noptii  sedentare, O ferind cu tandrete, tie, noua, vi sul buzelor dulci.  me .

Trandafiriu?  Fiind  strajer al robu stului delir amorezat, Un ghimpe mic, creionat de zana vremii, A steapta calm  si neclintit in po stul lui,  Clipele unui maine,  soborul unui vi s uzat.  Franturile trupului  sau, rupt de realitate, se  strang in jurul dorului ce  se infiripa,  Conditionand vraja prezentului devreme, Care- si aduce lent cortina ab sentei crunta.  Gandurile i  se  scurg dea supra chinului, De a fi el, un paznic  singuratec, neplacut.  Fara putere,  secatuit de  sperante, lui,  Viata, zilnic, ii  schiteaza  inchi soarea nimanui.  Candva, in jurul unui pul s atat de viu in  stele, Vi sa  si el, la un zbor complet nemarginit, De  sange, ace veninoa se, mile nemiloa se, Dar vantul diminetii ii aducea un de stin  scri jelit.  roci.

"s olitar...  Printre tri stetea re sadita de vreme, si vidul aridului teren de maine, Adun ultimul  suflu purtat, De uratul din mine.  Acum, mormantul florilor  se  surpa, Rebotezandu- se altarul prafului  sur, Un  singur acolit, mort  si dur, Eu, al nimicului ruda.  Umbra frunzelor rumenite de  sete, Timid,  se-a seaza pe ste trupuri frante, Con struind poteca in spre Ab solut, Iar,  sunt eu  sur sa, crud  si nevrut.  Maica  sangelui infectat de injectabile iluzii, Incepe a predica de spre incipiente vi se, Dar huiduita  se retrage in grota  simplitatii, Rocile  se  sfarama, murim in realitate.  Din cununia mon strilor, geneza mea, Ofera taina neinitiatilor ignoranti, Zadarul ii va margini-n gre seala, De a fi cuno scut o naluca vie in zi, si moarta-n noapte, eu ...."  Timp .

Zorii, langa tine II  Intre zambete ale se, fire delicate-n contemplare, I si aroga dreptul falnic de a  spune ra spicat, Un anume adevar, creionat  sub inimi rapitoare, De senate de Univer s,  lin de drago ste  sud at .  Pergamentul  schitat  de ochii mirifici ce mi-i oferi, Devine public, lumii inve smantata-n mata se alba, Daruind buzelor de schi se, mirajul caldurii vii, Ce  s e ga se ste in toiul noptii fara licar de teama.  Te stamentul inimii l-am tot citit, un val s spre viitor,  Ma minunez cum gla sul tau alinta fiece  somn, si nu intelegeam cum de radeam, atat de uimitor, Rega sind cu tine calmul dintr-un  sarut...  devin alt om.  La firul izului divin, harpa de stinului canta, De spre darul ce mi-l oferi;  imparti aerul cu mine, Norocul mi-a zambit fara  sfiala , o lini ste timid releva, Curajul de a incerca, in doi, sa mangaiem ziua de maine.   ...

Zorii, langa tine. Intrezarind zambetul simplu de a fi, Aproape, langa tine, obrajii mi se inrosesc, Buzele incep piesa inimii iar un sarut, Iti aduce flori ce respira mangaieri sub vasc. Desenand ca un novice culoarea vocii tale, Te invit in valsul stelelor ce nu apun, Privind de sus, pajistea verde, al nostru ajun, Seninatatea apropierii unor s uflete imbratisate. Rob al privirii tale, luminez poteca zorilor, Asternand emotiile visate in toiul tineretii. Calmul trandafirilor rasare, invidia norilor albi, Numind mostenitori ai fericirii, ghici cine... noi. Misterul se elucideaza, linul frumusetii suspina, Iar somnul aduce chipul tau, bucurandu-mi visele. Suma serilor despre, cu, si langa tine, deschide, Portita inspre oaza unei linisti fara egal in stele . zambet

Diavole sc sub plapuma unor zambete am furat dulceata, si am pa strat-o intr-o vina imparta sita-n doi, Inima tre sarind dea supra  stolului buzelor moi, Fara rugina putrezita a ceea ce era candva frant.  sub caldura ochilor imparta siti in  somn, devin un cavaler timid , creat de o pa siune, De sprin sa intr-un loc a scun s doar un camin, se con struie ste dintr-o amintire delicata-n fericire.  sub putrefactia ce era  sa fie  streangul unei veri, de schid poarta Raiului, convin s de vraja adevarului, Revelat de patima pul sului comun. Rumenite,  Inimi  se une sc, devenind re spiratia iubirii recreate.  sub rugina coro siva a minciunilor morbide-n grota, viermii ochilor unui trecut grote sc  si diavole sc, Pale sc acum in a lor jegoa sa indiferenta ignoranta, In fata luminii, in fata unui  sura s  sincer  si omene sc.  sub frante aripi, re spir praful inimii uci se , si tot arunc ble steme lite...

Din  s patele blocului cancero s Uneori privim cu greata la televizor  si ne ingrozim cand vedem  stupiditatea unor " smechera si" din ora se mici care con sidera ca tot ce mi sca  se mananca doar cu voia lor. Ace sti mediocri  subnutriti din nefericire  se manife sta in vazul tuturor, diminuand  singurul neuron care il po seda cei ce frecventeaza cluburile de " elite ". Cu  siguranta un BMW  sau o cama sa  scoa sa cand vreo pitipoanca imbracata ca pe  santier le dan seaza comod in poala, le confera  statutul de lorzi ai ora sului mediocru in care locuie sc. Ne pierdem in fumul mocirlo s al ace stor paraziti ruginiti  si ne intrebam oare de ce nu exi sta un corp de control adecvat care  sa le fure  suflarea de "ranjitori" jego si in spre inchi soare. Plecam de la florariile unor rromi falimentati de viata  sau de la ilu stri conducatori de  spalatorii auto  si o iei timid dar  sigur  ...