Solitar

"solitar... 


Printre tristetea resadita de vreme,
si vidul aridului teren de maine,
Adun ultimul suflu purtat,
De uratul din mine. 


Acum, mormantul florilor se surpa,
Rebotezandu-se altarul prafului sur,
Un singur acolit, mort si dur,
Eu, al nimicului ruda. 


Umbra frunzelor rumenite de sete,
Timid, se-aseaza peste trupuri frante,
Construind poteca inspre Absolut,
Iar, sunt eu sursa, crud si nevrut. 


Maica sangelui infectat de injectabile iluzii,
Incepe a predica despre incipiente vise,
Dar huiduita se retrage in grota simplitatii,
Rocile se sfarama, murim in realitate. 


Din cununia monstrilor, geneza mea,
Ofera taina neinitiatilor ignoranti,
Zadarul ii va margini-n greseala,
De a fi cunoscut o naluca vie in zi,
si moarta-n noapte, eu...." 




Timp.

Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Gând și negând: privim liberi lumea