Solitar
"solitar...
Printre tristetea resadita de vreme,
si vidul aridului teren de maine,
Adun ultimul suflu purtat,
De uratul din mine.
Acum, mormantul florilor se surpa,
Rebotezandu-se altarul prafului sur,
Un singur acolit, mort si dur,
Eu, al nimicului ruda.
Umbra frunzelor rumenite de sete,
Timid, se-aseaza peste trupuri frante,
Construind poteca inspre Absolut,
Iar, sunt eu sursa, crud si nevrut.
Maica sangelui infectat de injectabile iluzii,
Incepe a predica despre incipiente vise,
Dar huiduita se retrage in grota simplitatii,
Rocile se sfarama, murim in realitate.
Din cununia monstrilor, geneza mea,
Ofera taina neinitiatilor ignoranti,
Zadarul ii va margini-n greseala,
De a fi cunoscut o naluca vie in zi,
si moarta-n noapte, eu...."
Printre tristetea resadita de vreme,
si vidul aridului teren de maine,
Adun ultimul suflu purtat,
De uratul din mine.
Acum, mormantul florilor se surpa,
Rebotezandu-se altarul prafului sur,
Un singur acolit, mort si dur,
Eu, al nimicului ruda.
Umbra frunzelor rumenite de sete,
Timid, se-aseaza peste trupuri frante,
Construind poteca inspre Absolut,
Iar, sunt eu sursa, crud si nevrut.
Maica sangelui infectat de injectabile iluzii,
Incepe a predica despre incipiente vise,
Dar huiduita se retrage in grota simplitatii,
Rocile se sfarama, murim in realitate.
Din cununia monstrilor, geneza mea,
Ofera taina neinitiatilor ignoranti,
Zadarul ii va margini-n greseala,
De a fi cunoscut o naluca vie in zi,
si moarta-n noapte, eu...."
Timp. |