Ne iubim la sfarsit
Mi-am decojit sufletul, strat dupa strat, Sublim fara glas, si-atunci cand am terminat, In halat de gri dungat, pe nerasuflate am realizat: Mi-e greu sa visez, sa lupt fara a inimii ostire. Si-am sa vin pe a ta stanca de sare mucegaita, Acolo unde demonii isi petrec implinirile, Despuiat si mirosind a pulbere inlacrimata, Spunandu-ti neincetat fara rusine, C-ai stins orice flacara de iubire din mine. Priveste acum, de poti a ta mareata realizare, Cum ai sculpatat cu-o cruda nepasare, In rau pulsand a bruta impietate, Vise, uitate sperante si frante asteptari. Strange in brate praful ce-l ai sub ochi, Asculta corida de minciuni si pacate, Aratand tuturor cat de frumoasa esti! Litere de dragoste, apusa copilarie, Caci cum viata-i plina de tine, Amintiri subrede batute-n cuie amare, Prefer sa iau sfarsitul de picioare, Si sa-i ordon sa ma duca usor, Acolo unde nu pot respira dor. Pe-a costiugului surda avere, Banutii inimii topita-n tace...