Whispers in the dark

Din gustul fin al mortificării zilnice, ne ţesem pânza de gânduri despre ceea ce putem întâlni într-un moment conştient sau rupt din aburii neantului provocator. Confictul cu sinele devine evident, mai ales în condiţiile în care omul are tendinţa de a se cufunda într-un perimetru emoţional şi corporal de mici dimensiuni. Revirimentul gândirii suspină la întâlnirea cu mentalitatea restrictiv recent dezvoltată de sistemul nervos uman. Fiecare devreme devine o întarziere aprinsă intr-un foc de scuze, griji și ulterior dacă starea persistă în depresie. A devenit greu să gândeşti clar şi fără părtinire. Cine a schimbat macazul? Se pare că intelectualii au sesizat că structurarea unui gând ce-şi are obârșia în originalitate devine motiv de suspiciune. Ȋn trecutul îndepărtat să pui la îndoială afirmaţiile sau şirul logic de idei al unei persoane era considerat un lucru de o nobleţe intelectuală înălţătoare, acum iţi sunt chestionate motivele ulterioare prin contra argumentele pe ca...

  Peste drum, acolo unde, Sade Timpul dezbracat, Vine gandul fara nume, Si imparte dezmierdari; Despre patria inimii, Moasa oarba a bucuriei, Si comori zidite-n voie, De ingeri fara nevoi. Dar fertil ii soiul asta, Din gradina Edenului, De sorocul creste-n voie Rodii cu gust de divin.  Gandul fuge, fara lene, Peste cranguri etern verzi, Si aseaza-n inimi punte Catre Dumnezeu si-napoi.  Uite Timpul, uite nu-i, Vine pleaca fara noi, Si in mijloc de decembrie, Ne lasa fara eroi! 

Oare esti bine, Nu te ascunzi, Printre cuvinte De vii margaritare? Si de ce nu, Cand totul este Atat de bine? Tu ai emotii oare, Cand vii acasa seara, Zambind usor, timid cuceritoare..iar?  Hei, tu ai emotii, Cand prin vise apari, Si fara glas, cutezatoare, Dezbraci un suflet de sudoare?