Whispers in the dark

Apus de vise Şi-am să mor in amintirile de dor, Ce zi de zi atāt de mult mă dor. Şi-am să apun in visele de ieri, Ce azi devin brute co ș maruri. Şi-am să uit gustul iubirii, Alaiul de frumoase sentimente, Şi-am să scriu cu cerneală de stele, Cum a mea inimă dispare in durere, Unsă de lacrimi   ș i suferinţa-avere. Şi-am simţit cum trupul mi se frānge, Sub cărămizi de pură deznădejde, Şi printre file uitate de poveste, Am devenit poetul nimănui. Şi-am sufletul scăldat de necuvinte, Bătut de-o dragoste, ucis de sine, Şi inmormāntat in reci morminte. Şi-am ochii de ură sculptaţi, Acum cānd Dumnezeu lipse ș te, Şi totul pare că deodată rugine ș te. Şi-am un venin ce curge-n vene, Arzānd cu furie umbra bunătăţii, Căci oaspete fiind in cununia vieţii, Sunt nepoftit in oda lucie a fericirii. Şi-am să adorm trăind in noapte, Departe de vise sau speranţe. Şi-am un lup in mine ce urlă, Blestemānd Luna   ș i ale ei stele...

N ote, stari si adevarul …zilele se descopera cu tandretea unei geishe trecuta demult de anii florilor de cires imbujorati. Surprind, cu sfiala si placere, cum timpul pare a deveni un cavaler in deplinatatea fostelor valori morale si precum un mentor tibetan imi asterne fiecare gand intr-o minte candva tulburata. Aflat undeva, intr-o delicata oaza de seninatate, realizez un anume adevar, ignorant inconstient pana-n aceasta zi de mai. Simplitatea curajului de a merge pe acelasi drum cu persoana iubita, chiar de zorii au adus un nou tip de relationare, este cu adevarat ceva magic. Nu mi-as fi inchipuit ca dragul real si pur, esenta locomotorie a sufletului, poate sa-mi conduca fraiele vietii, chiar de iubirea exista intr-o forma de context, neimpartita. Cum? E greu de crezut, e greu de imaginat ca mainile vor reusi sa stea in cusca retinerii conditionate dar tot dragostea va fi cea responsabila cu indeplinirea acestui sirag de margele evenimentiale. Ma intreb daca nu cumva totul a fos...

Un răsărit aparte Obi ș nuiesc să-mi a ș tern gāndurile la marginea balconului, pierdut undeva departe, fără noţiunea de realitate. Privind ghirlandele de stele ce stau, mironosiţele sus in bolta ne ș tiutului cer, incerc să alung fiecare sentiment de teama, frustrare ș i mai ales eternele regrete. Niciodată nu a ș tept un răspuns din partea vastului intuneric ș i a lini ș tii inconjurătoare insă mai mereu preţ de cāteva clipe minunate mă lini ș tesc. In aceste secunde, uneori atāt de preţioase, imi caut sufletul. Mă uit inainte ș i parcă simt razele soarelui cum mă imping să mă trezesc, să fug pe ici pe colo, să fiu in legătura cu toţi ș i toate, de ș i somnul e departe. Mă simt in siguranţă atunci cānd noaptea i ș i trimite Luceafărul la muncă ș i precum un semănător harnic strānge fiecare firicel de lumină din lume. Ziua a devenit ceva infrico ș ător, fără zāmbete sau ve ș ti bune, doar zăpu ș eală ș i o incăpăţānată stare de nelini ș te. In ultima vreme, parcă nici ve ș māntul a...

Life without you Now, let me try to show you, A simple truth with divine pulse, The scar which won’t leave my soul alone, A pain that I love, bits of your smile. Today, I remembered why God, Created love and its deep emotions. For yesterday covered in sadness, Blind from the light, I couldn’t picture, Standing near you, under the breeze Of whispering stars. Our story, our bond, our everything, Deserves a real chance of happiness, Because my heart is smiling near you, My mind is writing balads of love, And my soul is an odyssey of warmth. Something somewhere was truly broken, But if you let me, I’ll promise this, With every breath of my beating life, I’ll cherish day after day thy all of you, And cover your senses with deep love, For I can’t lie: Without you I’m nothing. You, my heroine, my heart, my morning smile, my evening star, my true success, my hope of light…let me love thy heart, for tomorrow will be forever. Two ro...

Suspine Imi pare rău, Acum cānd nopţile sunt reci, Şi zilele trec mult prea u ș or, Amintindu-mi cāt mi-e dor, De zāmbetul tău. Imi pare rău, Acum cānd māinile te caută, Şi inima te strigă cu durere, Refugiul dragostei se duce, Lāngă netimpul tău. (e prea devreme să simţi, cum pulsul meu se scurge, In vāltoarea tristelor amintiri, Cicatrici pe-n suflet fără zi.) Imi pare rău, Acum cānd dintr-o singurătate, Ultimele noastre cuvinte pesemne Devin cruci adānc infipte, In inimă, in dragostea ce nu piere, Dar, din păcate doare, Neavānd speranţa de a fi cāndva, Vreodată cu tine… Imi pare rău, Acum cānd intr-o seară de mai, Te-ai uitat la mine ș i mi-ai vorbit, Nu cum speram…dar poate o fi, A ș a destinul, să te iubesc umbrit, Din depărtări obositoare. Imi pare rău. Dialog : El: Mi-e greu, ma doare, sufletul plange si nu am forta sa zambesc dar in ciuda tuturor celor ce-mi cutremura fiinta..tot te iubesc. Ea:... El: Seara si ...

Mon Belle amore Iţi scriu in miez uitat de noapte, Pierzānd din cānd in cānd unele ș oapte, Doar aerul rece, brut ș i intunecat, A ș terne lumii visul recuperat. Dintr-o granulă de viaţă fină, A două decade cu trei ferite stele de apusuri libertine, Ai apărut cu-un suflu de iubire, Lumināndu-mi inima deodată. Mi-e dor atunci cānd e ș ti departe, Şi ferice is la al tău piept, Fermecat de zumzetul inimii blānde, Ce ș opte ș te feeric dune de dragoste. Mon belle cherry, mon tot ș i toate, E ș ti lumina vieţii mele, candelă-n noapte, Surāsul dimineţii cu gust de miere, E ș ti eu ș i noi, divină imbrăţi ș are, Puls dumnezeiesc, o vie dezmierdare.

D e te-a ș găsi In vatra vieţii atinse de durere, De te-a ș găsi, M-a ș face antidot intr-o suflare, Şi printre ţurţurii privirii tale, Să mă transform in dulce alinare, A ș a, u ș or cu imbrăţi ș ări de lini ș te, Calmul sufletului s-apară in noi, Pentru zi ș i-o eternitate. In codrul suferinţei fără jenă, De te-a ș găsi, A ș lua asupra mea in goană, Lacrimile tale, bastioane de văi In care orice om s-ar pierde, De n-ar avea iubirea aproape. A ș ţine in spate praful serii, Ce ţi-ar aduce grele supărări, Apoi să mulţumesc Cerului, A doua zi, Din zorii goniţi de dimineaţă, Pānă-n puful pernelor dragi, De-ai fi doar fericită. In graiul tainelor ascunse, De te-a ș găsi, M-a ș face stea ascultătoare, Şi bătrānior cu fraze tālcuite, Ca sufletul să ţi-l deschizi, Cu cel ce mult te mai iube ș te. Adorm sorbind din lira lini ș tii, Ce mă atinge atunci cānd visele, Mă fac să te găsesc z ā mbind, Sub un cire ș cu flor...

R ămāi, Gonit-am cu inima prin văi albastre, Soarele privind de Sus cu incāntare, Cānd drumul vieţii cu dragă onoare, Mă făcea să-ţi ș optesc u ș or: “te iubesc”. Rămāi acum cu mine, in patosul dorinţei, Să construim pe-o turma de vii Răsărite, Cel mai frumos ș i natural, duios māine; Unde eu devin tu, lumina ce tandru simte, Cum ţināndu-ne zilnic de suflete, Dezvelim in cuvinte ș i necuvinte lumii: Al nostru, noi. Şi chiar de mi-e dor de ale tale buze fine, Continui să le ascund pulsul zi ș i noapte, In inimă; ascultānd oda ei despre tine. Mă pierd ș i intr-o clipă regăsesc in a ș teptare, Acolo unde dragostea ta imi reintinere ș te, Sufletul ș i visele. Străluce ș ti de ce-i Frumos, surāsul iubit, Sau sufletul preţuit, te fac mereu să-mi pari, Iubită ș i domniţă, prietenă ș i muză, atari Tot ce e ș ti inspir ad ā nc ș i v ă d uimit, Ce om am devenit de cānd te-am intālnit; O zi de mai, un vis, un tu ș i-un noi. Şi strig devreme...

Om bun in de ș ert In mijlocul pustiului, departe lāngă nori, Şade imbrăcat in crengi ș i sărace ș oapte, Un tānăr rupt faţi ș de cruda realitate. Lāngă el, un buchet de rupte flori, Albastre ș i albe, voio ș i trandafiri, Adu ș i din inimă pe linul unor amintiri, Dragi inimii lui, ce respira nemurire. O seară minunată, un colţ ferit de rele, Doar umbra junelui ș i uitate priviri, Indrăzneau să cheme mugurii serii. Dar nimeni nu venea, ceasul era uns, De ore zămislite in negru ș i Apus… Din depărtări corzile unei harpe plāngeau, Cāntānd de zor un adānc curaj de sunete, Ce dezmierdau ș i intristau prin profunde Cuvinte trupul, sufletul peticit ș i mintea, Celui ce căuta prin necuvinte moartea. Şi cerul prin ale sale stele il compătimeau, Cātă singurătate, profundă apăsare, Totul striga in jur a crudă nepăsare, Căci tānărul tocmai visa drumurile, Către Ultima ș i finala destinaţie. Singur, cui să-i pese de ochii lui, Cum i ș i pierde...