Om bun in deșert


Om bun in deșert
In mijlocul pustiului, departe lāngă nori,
Şade imbrăcat in crengi și sărace șoapte,
Un tānăr rupt faţiș de cruda realitate.
Lāngă el, un buchet de rupte flori,
Albastre și albe, voioși trandafiri,
Aduși din inimă pe linul unor amintiri,
Dragi inimii lui, ce respira nemurire.
O seară minunată, un colţ ferit de rele,
Doar umbra junelui și uitate priviri,
Indrăzneau să cheme mugurii serii.
Dar nimeni nu venea, ceasul era uns,
De ore zămislite in negru și Apus…

Din depărtări corzile unei harpe plāngeau,
Cāntānd de zor un adānc curaj de sunete,
Ce dezmierdau și intristau prin profunde
Cuvinte trupul, sufletul peticit și mintea,
Celui ce căuta prin necuvinte moartea.
Şi cerul prin ale sale stele il compătimeau,
Cātă singurătate, profundă apăsare,
Totul striga in jur a crudă nepăsare,
Căci tānărul tocmai visa drumurile,
Către Ultima și finala destinaţie.
Singur, cui să-i pese de ochii lui,
Cum iși pierdeau strălucirea,
De nimeni iubită sau preţuită…

Candela vieţii se stingea, poetul
Se-așternea cu fiinţa pe cioburile ude,
De lacrimi amare și intr-o clipă patul,
Se transforma in cadă de rece sānge.
A uitării abuzivă māngāiere,
Ii fura sufletul celui cu chin nul,
Aruncāndu-l in prăpastia din Iadul,
Ce cu gura poleită a smoală il aștepta.
Blestemat de agonie pentru o vecie,
Reciclată și insurată cu durerea,
Tānărul cădea in negrele hăuri,
Revizitānd clipele de demult uzate.
shadow among the living




Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Imagine
D inspre corida emoţiilor supuse inimii, deschid fereastra fericirii și respir adānc cununia sufletului cu gāndul blānd al iubirii. Mă intreb, in timp ce lacrimi de bucurie imi curg pe obrajii imbujoraţi, de ce a trebuit să simt fiecare picătură din ploaia suferinţei pentru a putea privi cu incredere la ceea ce o simplă māngāiere poate aduce in pragul timpuriu al vieţii, dragostea. M-am oprit pentru cāteva secunde in mijlocul grădinii sufocante ale unui oraș ruginit, trist și pierdut deoarece am văzut un lucru miraculos.  Ce poţi privi in agresivul port de suflete, inafară de un vast și mocirlos intuneric? Pānă in acest moment, am simţit un alint spiritual legat de o "creatură" sinceră ce a luat naștere in interiorul meu, iubirea de viaţă, de lumină, de profunzimea celor ce nu se văd dar pătrund in adāncul inimii. Din pietrele groase ale dezamăgirilor, din groapa superficială a indiferenţei și din brutul prim ignorant al urātului cāteodată sădim o mică sămānţă de...
Citiți mai multe

Hold on: smile

Imagine
We are the same, A whole in a smile, Discovered with joy Time after time… Think about love, Set in beautiful touches, And you shall rejoice, Every single morning. Do you know serenity divine, Hidden in people’s eyes? Of course you do, How silly me, To ask such rubbish questions. My dearest heart, Keep beating on, For you’re the breath That keeps me going! Smile in your own way, Kiss only in ours, For life is a blessing, Best not ignore it. 
Citiți mai multe

Gând și negând: privim liberi lumea

Imagine
Din gustul fin al mortificării zilnice, ne ţesem pânza de gânduri despre ceea ce putem întâlni într-un moment conştient sau rupt din aburii neantului provocator. Confictul cu sinele devine evident, mai ales în condiţiile în care omul are tendinţa de a se cufunda într-un perimetru emoţional şi corporal de mici dimensiuni. Revirimentul gândirii suspină la întâlnirea cu mentalitatea restrictiv recent dezvoltată de sistemul nervos uman. Fiecare devreme devine o întarziere aprinsă intr-un foc de scuze, griji și ulterior dacă starea persistă în depresie. A devenit greu să gândeşti clar şi fără părtinire. Cine a schimbat macazul? Se pare că intelectualii au sesizat că structurarea unui gând ce-şi are obârșia în originalitate devine motiv de suspiciune. Ȋn trecutul îndepărtat să pui la îndoială afirmaţiile sau şirul logic de idei al unei persoane era considerat un lucru de o nobleţe intelectuală înălţătoare, acum iţi sunt chestionate motivele ulterioare prin contra argumentele pe ca...
Citiți mai multe