Fior de toamna

 

Te pierzi in pasi uitati,

Sub stele fara numar,

Si cateodata-n soapte,

Ocara ti-o alunga,

Subreda farama,

De crancena uimire.

 

Si-n vals de corpuri ude,

Cu sange, foc si furie,

Orgasmul ti-l asterne,

Pe-un pat uitat de lume.

Minune-n devenire,

Fior sculptat de fire,

Paseste peste mine,

Si-adormi in nemurire.

 

Miros a lemn uscat,

Si a carbune incins,

Iar tu a primavara.

Afara plange Luna,

Trei stele au pierit,

Un caine latra tare,

Iar te-ai ratacit.

 

Ce fire fara astampar,

Un vis fara oprire,

Te vezi in departari,

Sub mari de nebunie,

A Erosului fire.




 

Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Gând și negând: privim liberi lumea