Fior de toamna
Te pierzi in pasi uitati,
Sub stele fara numar,
Si cateodata-n soapte,
Ocara ti-o alunga,
Subreda farama,
De crancena uimire.
Si-n vals de corpuri ude,
Cu sange, foc si furie,
Orgasmul ti-l asterne,
Pe-un pat uitat de lume.
Minune-n devenire,
Fior sculptat de fire,
Paseste peste mine,
Si-adormi in nemurire.
Miros a lemn uscat,
Si a carbune incins,
Iar tu a primavara.
Afara plange Luna,
Trei stele au pierit,
Un caine latra tare,
Iar te-ai ratacit.
Ce fire fara astampar,
Un vis fara oprire,
Te vezi in departari,
Sub mari de nebunie,
A Erosului fire.