Hei, tu ai emotii?



Oare esti bine,
Nu te ascunzi,
Printre cuvinte
De vii margaritare?

Si de ce nu,
Cand totul este
Atat de bine?

Tu ai emotii oare,
Cand vii acasa seara,
Zambind usor, timid
cuceritoare..iar? 

Hei, tu ai emotii,
Cand prin vise apari,
Si fara glas, cutezatoare,
Dezbraci un suflet de sudoare?

Postări populare de pe acest blog

Fior de toamna

Imagine
  Te pierzi in pasi uitati, Sub stele fara numar, Si cateodata-n soapte, Ocara ti-o alunga, Subreda farama, De crancena uimire.   Si-n vals de corpuri ude, Cu sange, foc si furie, Orgasmul ti-l asterne, Pe-un pat uitat de lume. Minune-n devenire, Fior sculptat de fire, Paseste peste mine, Si-adormi in nemurire.   Miros a lemn uscat, Si a carbune incins, Iar tu a primavara. Afara plange Luna, Trei stele au pierit, Un caine latra tare, Iar te-ai ratacit.   Ce fire fara astampar, Un vis fara oprire, Te vezi in departari, Sub mari de nebunie, A Erosului fire.  
Citiți mai multe

Ore, ganduri, simplitate

Imagine
  Ore, ganduri, simplitate 00:04 Nu-i de mirare ca dintr-o simpla miscare, te pierzi in ganduri fara stare. Asterni pe hartie, solzi dobanditi din lupte cu dragoni fiorosi si te miri ca se descompun iar in planul de ieri. Si daca nu ai timp de un burnout serios, pus in cuptor de varianta etern-castigatoare a ta, mergi la somn cu toate grijile de maine. Priveste-n jur, cat ADN victorios, zambete-n cor, averi pentru turme de om si nu uita-n desaga ochilor uimiti, gandul ca poate vin zile mai fine. Nu-i strigatul lui Ragnar ci visul cel dintai, prins de fuga-n void. 11:34 Nu uita sa te uiti cu blandete in oglinda. Cateodata nu este usor. Altminteri, te pierzi adesea in perceptii false, atent construite-n mediul toxic numit: social media.  Devine evident ca trebuie sa te aduni si sa pasesti cu forta lui Hercules peste strania tarana a existentei umane. Lucrezi si uiti cu desarvarsire de lucrurile care conteaza cu adevarat.   
Citiți mai multe

Corida unor litere albe

Imagine
D inspre corida emoţiilor supuse inimii, deschid fereastra fericirii și respir adānc cununia sufletului cu gāndul blānd al iubirii. Mă intreb, in timp ce lacrimi de bucurie imi curg pe obrajii imbujoraţi, de ce a trebuit să simt fiecare picătură din ploaia suferinţei pentru a putea privi cu incredere la ceea ce o simplă māngāiere poate aduce in pragul timpuriu al vieţii, dragostea. M-am oprit pentru cāteva secunde in mijlocul grădinii sufocante ale unui oraș ruginit, trist și pierdut deoarece am văzut un lucru miraculos.  Ce poţi privi in agresivul port de suflete, inafară de un vast și mocirlos intuneric? Pānă in acest moment, am simţit un alint spiritual legat de o "creatură" sinceră ce a luat naștere in interiorul meu, iubirea de viaţă, de lumină, de profunzimea celor ce nu se văd dar pătrund in adāncul inimii. Din pietrele groase ale dezamăgirilor, din groapa superficială a indiferenţei și din brutul prim ignorant al urātului cāteodată sădim o mică sămānţă de...
Citiți mai multe