De ai fi
De ai fi
De ai fi o privighetoare, zilnic mi-as dedica,
Minutele vietii sa-nvat sa zbor, sa fiu in cer,
Langa oglinda chipului atent croit si da,
Nu m-as opri, as incerca sa ma inalt in aer.
De ai fi o dorinta, as bantui zile de nastere,
si as fura multiple lumanari, sa stiu deplin,
Ca ieri aduce azi si maine mangaiat de vreme,
Drumul spre tine, in fumul alintului, vin.
De ai fi o comoara, as strange anii explorand,
Din fiecare foaie ce cu un X ascuns ofera,
Pasii spre a descoperi parfumul tau, simtind,
Inima pulsand a sabii innegrite de nopti in cala.
De ai fi o printesa, as fi un lord de peste hotare,
Cu dragostea unica avere si stelele armata,
Venind la fereastra castelului ce tine inima ta,
Ferice incercand s-o fur cu vorbe dulci, mirifice.
De ai fi o lacrima, as plange in seri tarzii,
sa te aduc langa esenta profunzimii delicate,
A unui paraias divin coborand obrajii lenesi,
Ce tin companie buzelor prafuite, fara de tine.
De ai fi tu a mea, trecutul ar fi rapus de maine,
Calauzind un noi, unit, la marginea placerii naturale.
As fi nesabuit sa nu incerc sa construiesc o emotie,
Fara de care vaile monotoniei ar naufragia iar tu,
Te-ai regasi complet in mine, imbratisata cu putere.
De ai fi o privighetoare, zilnic mi-as dedica,
Minutele vietii sa-nvat sa zbor, sa fiu in cer,
Langa oglinda chipului atent croit si da,
Nu m-as opri, as incerca sa ma inalt in aer.
De ai fi o dorinta, as bantui zile de nastere,
si as fura multiple lumanari, sa stiu deplin,
Ca ieri aduce azi si maine mangaiat de vreme,
Drumul spre tine, in fumul alintului, vin.
De ai fi o comoara, as strange anii explorand,
Din fiecare foaie ce cu un X ascuns ofera,
Pasii spre a descoperi parfumul tau, simtind,
Inima pulsand a sabii innegrite de nopti in cala.
De ai fi o printesa, as fi un lord de peste hotare,
Cu dragostea unica avere si stelele armata,
Venind la fereastra castelului ce tine inima ta,
Ferice incercand s-o fur cu vorbe dulci, mirifice.
De ai fi o lacrima, as plange in seri tarzii,
sa te aduc langa esenta profunzimii delicate,
A unui paraias divin coborand obrajii lenesi,
Ce tin companie buzelor prafuite, fara de tine.
De ai fi tu a mea, trecutul ar fi rapus de maine,
Calauzind un noi, unit, la marginea placerii naturale.
As fi nesabuit sa nu incerc sa construiesc o emotie,
Fara de care vaile monotoniei ar naufragia iar tu,
Te-ai regasi complet in mine, imbratisata cu putere.
tu. |