Trandafiriu?

Trandafiriu? 


Fiind strajer al robustului delir amorezat,
Un ghimpe mic, creionat de zana vremii,
Asteapta calm si neclintit in postul lui, 
Clipele unui maine, soborul unui vis uzat. 


Franturile trupului sau, rupt de realitate,
se strang in jurul dorului ce se infiripa, 
Conditionand vraja prezentului devreme,
Care-si aduce lent cortina absentei crunta. 


Gandurile i se scurg deasupra chinului,
De a fi el, un paznic singuratec, neplacut. 
Fara putere, secatuit de sperante, lui, 
Viata, zilnic, ii schiteaza inchisoarea nimanui. 


Candva, in jurul unui puls atat de viu in stele,
Visa si el, la un zbor complet nemarginit,
De sange, ace veninoase, mile nemiloase,
Dar vantul diminetii ii aducea un destin scrijelit. 

roci.