Trandafiriu?
Trandafiriu? Fiind strajer al robu stului delir amorezat, Un ghimpe mic, creionat de zana vremii, A steapta calm si neclintit in po stul lui, Clipele unui maine, soborul unui vi s uzat. Franturile trupului sau, rupt de realitate, se strang in jurul dorului ce se infiripa, Conditionand vraja prezentului devreme, Care- si aduce lent cortina ab sentei crunta. Gandurile i se scurg dea supra chinului, De a fi el, un paznic singuratec, neplacut. Fara putere, secatuit de sperante, lui, Viata, zilnic, ii schiteaza inchi soarea nimanui. Candva, in jurul unui pul s atat de viu in stele, Vi sa si el, la un zbor complet nemarginit, De sange, ace veninoa se, mile nemiloa se, Dar vantul diminetii ii aducea un de stin scri jelit. roci.