Dimineti cu bruma

Dimineti cu bruma

In diminetiile pustii si prafuite de dor,
A inimii iubire sufla spre mine emotii,
si incep sa lupt cu roua, ruda a lacrimilor.
Intelegand un adevar atins de ingeri,
Atent, cobor cortina libera a ochilor,
si-n suflet, mangai cel mai frumos noi. 


Asculta vocea dragostei prime, sincere,
Iti aduce o inima deschisa, o mangaiere,
Un set de buze rumenite in roza timpului,
si tot ce trebuie sa faci, floare de mai,
Este sa ai incredere in darul timid al vietii,
sa vezi in ochii mei, sclipirea fericirii sure. 


Un felinar, un rand de frunze colorate,
O banca si un tanar indragostit, eu, 
Asteapta o voce draga, o imbratisare,
si uite lumea cum tresare, sarutul apare,
Etern, imbujorat si calduros, unic in zare,
Iar soapta dragostei tese zambete line.


Vad cu inima, respirand cu sufletul clipe,
si... simt curajul de a-ti spune te iubesc. 
Bruma sa fure acum pacatul omenesc,
sa lase in urma ei culoarul fericirii pure,
Un impreuna impartasit sarut, dorinte,
Fara strajerii temerilor, doar noi si atat.    
 

Literele unui te iubesc