Whispers in the dark

D e te-a ș găsi In vatra vieţii atinse de durere, De te-a ș găsi, M-a ș face antidot intr-o suflare, Şi printre ţurţurii privirii tale, Să mă transform in dulce alinare, A ș a, u ș or cu imbrăţi ș ări de lini ș te, Calmul sufletului s-apară in noi, Pentru zi ș i-o eternitate. In codrul suferinţei fără jenă, De te-a ș găsi, A ș lua asupra mea in goană, Lacrimile tale, bastioane de văi In care orice om s-ar pierde, De n-ar avea iubirea aproape. A ș ţine in spate praful serii, Ce ţi-ar aduce grele supărări, Apoi să mulţumesc Cerului, A doua zi, Din zorii goniţi de dimineaţă, Pānă-n puful pernelor dragi, De-ai fi doar fericită. In graiul tainelor ascunse, De te-a ș găsi, M-a ș face stea ascultătoare, Şi bătrānior cu fraze tālcuite, Ca sufletul să ţi-l deschizi, Cu cel ce mult te mai iube ș te. Adorm sorbind din lira lini ș tii, Ce mă atinge atunci cānd visele, Mă fac să te găsesc z ā mbind, Sub un cire ș cu flor...

Un studiu zilnic: Andrei Plesu - Fata catre fata, Intalniri si portret e Vaclav Havel "Imi este greu sa accept rolul distribuitorului de speranta; am mai degraba nevoie sa fiu incurajat. Sunt luat drept un om puternic, rezistent, feroce, care nu ezita sa mearga la inchisoare, chiar daca i se ofera alternative mult mai atragatoare. Gandindu-ma la aceasta reputatie, nu pot decat sa surad. In realitate, curajul si perseverenta mea provin mai curand din teama fata de propria mea constiinta, care ma chinuie ori de cate ori gresesc sau mi se pare ca gresesc. Tot eroismul meu de puscarias a rezultat, de fapt, numai din frica si din nesfarsite nelinisti; asemenea unui copil curprins de panica de indata ce se confrunta cu viata, speriat cu anticipatie, nesigur de locul sau in lume, am indurat probabil detentia mai greu decat ar fi indurat-o majoritatea admiratorilor mei. Era de ajuns sa aud pe cineva urland pe vrun coridor <Havel!> ca sa intru in panica. Odata, dupa un astfel d...

Iubim viata Si am mostenit de Sus un zambet fragil, pe care-l impartim cu florile tinere ale umanitatii. Cat de placut este sentimentul nascut din inima, ce se raspandeste pe masura ce ochii cuprind infinitul. Firavi, asa cum suntem in fata divinului, descoperim dragostea pentru cele mai frumoase lucruri, astfel croind mangaieri puternice destinate sa dainuie milenii. De multe ori, cadem prada ispitei de a ne pierde intr-un intuneric apasator pentru simplul motiv ca sufletul este tulburat si ne intristam cu zilele, ce se aduna si tot aduna. Ne izolam intr-o cursa turbata ce vizeaza alungarea sinelui, cu ale lui conflictuale ganduri si imbratisarea serenitatii depline. Totusi, frumusetea vietii consta in timbrul vocal al persoanei iubite ce vine, plutind deasupra unui norisor albastru, cu afectiune si compasiune intr-o “desaga” spirituala si unica. Aceste ilustre calitati disperseaza fumul negricios ce se poate acumula in suflet facand loc unui dulce sentiment, viu si pretuit de D...

Dimineti cu bruma In diminetiile pu stii si prafuite de dor, A inimii iubire sufla spre mine emotii, si incep sa lupt cu roua, ruda a lacrimilor. Intelegand un adevar atin s de ingeri, Atent, cobor cortina libera a ochilor, si-n suflet, mangai cel mai frumo s noi.  A sculta vocea drago stei prime, sincere, Iti aduce o inima de schi sa, o mangaiere, Un set de buze rumenite in roza timpului, si tot ce trebuie sa faci, floare de mai, E ste sa ai incredere in darul timid al vietii, sa vezi in ochii mei, sclipirea fericirii sure.  Un felinar, un rand de frunze colorate, O banca si un tanar indrago stit, eu,  A steapta o voce draga, o imbrati sare, si uite lumea cum tre sare, sarutul apare, Etern, imbujorat si calduro s , unic in zare, Iar soapta drago stei te se zambete line . Vad cu inima, re spirand cu sufletul clipe, si... simt curajul de a-ti spune te iube sc.  Bruma sa fure acum pacatul omene sc, sa la se in urma ei culoarul fericirii pu...

Camera de sub pod Te opresti pentru un moment, inspiri adanc parfumul vocii satisfacute, inchizi ochii contempland experienta ce abia s-a sfarsit si inima continua sa bata cu implicatii naturale asupra corpului. Iti revii, observi ca esti dezbracat, simti fiecare vena cum pulseaza, atingi de altfel culmile unor amintiri intense (in fiecare clipire a ochilor) si pasesti cu incredere inainte, pregatit pentru mai mult. Buzele rosii se strang la vazul mult preapretioasei tinte, limba trece din starea pasiva intr-o arzatoare dorinta fara pereche, fara egal, unica in intensitate. Curajul de a te vulnerabiliza in fata celorlalti aduce cu sine oportunitati de a fi frunte in frunte, cu buzele lipite, cu mainile pierdute de sub control, cu corpul actionand de unul singur, cu muscaturi si intensitati ostile linistii. Se aprinde in tine un foc agresiv, potent, virulent care arde in animalice dorinte alintate de pofte netarmuite... iar tu privesti, transpirat cum gheata ce se topeste lent...

Apus de dor "T e simt in departarile ce mor timid aievea, Cum ma alungi in tenebroase umbre, Si mor castrand al meu delir ce vede, Inima fumegand a ploi morbid, uitate. Ascult cu o durere ametitoare buzele tale, Cum ele acum danseaza si se plimba, In noi sau vechi taramuri, popasuri grele, Iar eu adorm cu o iubire ruginita. Te vad in florile eterne, in vieti gingase, Si sper ca linistea din ele, pe tine, Angelica mea draga Elia , in soapte vii. Sa te cuprinda vast, noapte sau zi. Plapand, firav in cuget si dorinte, Apuc sa ma arunc in cruda realitate, Dar ochii mei, vad clar si spun secrete: De vrei nu vrei, nu pot, eu, azi sau maine, Sa nu iti spun cu zambetul in inima, Un simplu adevar, ferice, te iubesc . " Respira inima, respira  

Dragostea de roze  Dragostea, un dar divin care aprinde cele mai reci suflete, o flac ǎ r ǎ care mistuie orice f ǎ r ȃ m ǎ de maliţiozitate uman ǎ , un stindard pentru cei a c ǎ ror speranţ ǎ d ǎ inuie deasupra unei pr ǎ pastii ad ȃ nci şi goale, un sentiment pur de la care porneşte totalitatea lucrurilor. Geneza efebului reintinerit de soart ǎ int ȃ lneşte frivolitatea delicat ǎ a tinerei imbujorat ǎ de conştientizarea inimii. Simţurile devin ascuţite şi atente la culorile reperate, la textura cuvintelor auzite, la tandreţea unui material, la mirosul vocii lin sur ȃ z ǎ toare. Tr ǎ ieşti cu iluzia zilnic ǎ c ǎ pentru un moment reuşeşti s ǎ inţelegi in profunzime subtilit ǎ ţiile unui sentiment primar, in ǎ lţ ǎ tor, revelator.  Efebul neintinat de pl ǎ cerile false ale lumii inconjur ǎ toare işi dezvolt ǎ emoţia, acea stare, acel gol menit s ǎ surpe grosol ǎ nia necredincioşilor ignoranţi. Din culisele acestei mirifice armonii, gustul fin işi face apariţia, team...

Roua trandafirilor de safir  „ –Nu iţi vorbesc prin intermediul c ǎ rnii corpului, pe care bunul Dumnezeu mi l-a oferit drept moştenire la naştere ci cu spiritul intreg in fiinţa lui nemuritoare care işi ţese firul inimii in jurul t ǎ u cre ȃ nd simpoziomul f ǎ r ǎ de care viaţa mea ar fi simpl ǎ , monoton ǎ lipsit ǎ de savoare. Cu ochii larg deschişi şi mici p ȃ r ȃ uri de sudoare strecur ȃ ndu-se pe frunte, un t ȃ n ǎ r rostea cu pasiune vorbe menite s ǎ induplece cu drag inima iubitei sale.  - Mai ieri m ǎ aplecam in coloana viselor de azur şi incercam s ǎ m ǎ bucur de esenţa companiei tale atemporale. Din praful amintirilor alintate de timp, floarea inimii mele r ǎ spunde cu un z ȃ mbet tandru str ȃ ngerii tale de m ȃ n ǎ şi treptat m ǎ las condus de valul ochilor t ǎ i spre c ȃ mpia feeric ǎ a pl ǎ cerilor naturale. Am s ǎ devin linul t ǎ u inc ǎ lzit de focul calmului, r ǎ corit de şuierul accept ǎ rii vieţuitoarelor nev ǎ zute ce inconjoar ǎ a noastr ǎ in...

Felinarul iubirii Merg ȃ nd cu atenţie pe c ȃ mpia speranţei, ascult o chemare in surdina inconjurătoare, o voce plăcută cu un iz de tandreţe ce mă imbujorează intr-o clipă delicată. Destinat unei amintiri veşnice, păşesc spre lumina dezbinată in două dintr-un felinar cărămiziu, ce ţinea o pledoarie mişcătoare răsăritului de miază-noapte. „ Am devenit unic străjer in calmul simplu de-a iubi, cu mare drag, nu profeţii, incep să iţi ofer flamura sărutului de aur. Te văd in fiecare seară cum vii şi mă alinţi in spirit, lăs ȃ ndu-mi vocea să suspine in neantul inconjurător. Te simt, tu dragule, cum mă ajuţi să chem la mine muritorii, cei vrednici să inţeleagă subtilităţiile tainei de-a iubi .” M-aplec cu o uimire trecătoare asupra micului obor de inţelepciune şi-l iau atent sub aripa idealului de m ȃ ine, dorind să il salvez de ceea ce mi se părea mie chin. C ȃ nd m ȃ na dreaptă se lăsa deasupra flăcării nemuritoare aud de sus din abisul licuricilor din noapte, o fecioară a Lunii cum m...