Sufletul meu
Sufletul meu
Zilnic, imi car in spate crucea,
Sufletul mi-l răpune din bruma dimineţii,
Pānā-n alaiul serii neobosite.
Si simt in fiecare clipă cum reinvie,
Focul unei dureri crescānde in inimă,
Rebotezată de Iisus, mila păcătosului.
In orele pierdute-n stele ameţitoare,
Teama mă cuprinde, pune stăpānire,
Pe intreaga mea fiinţă, dezrobindu-mi,
Spiritul de suferinţa aleatorie, vai,
Tie pocăinţă! Unde să fug Atotputernice?
De ceea ce sufletul brutal mi-l sfāşāie..
Unde să fie promisiunea māntuirii mele?
Mă scald in tinereţe dar mut is in totalitate,
Căci visele se pierd in nesfārşite iluzii efemere,
Ce-mi frāng pulsul şi sāngele mi-l fac negru.
Să port eu semnul lui Cain pe frunte?
Blestemul sorţii ce mă spānzură se vede,
In depărtări ilustre, vădit de moarte moştenite.