Whispers in the dark

Sufletul meu Zilnic, imi car in spate crucea, Sufletul mi-l răpune din bruma dimineţii, Pānā-n alaiul serii neobosite. Si simt in fiecare clipă cum reinvie, Focul unei dureri crescānde in inimă, Rebotezată de Iisus, mila păcătosului. In orele pierdute-n stele ameţitoare, Teama mă cuprinde, pune stăpānire, Pe intreaga mea fiinţă, dezrobindu-mi, Spiritul de suferinţa aleatorie, vai, Tie pocăinţă! Unde să fug Atotputernice? De ceea ce sufletul brutal mi-l sfāşāie.. Unde să fie promisiunea māntuirii mele? Mă scald in tinereţe dar mut is in totalitate, Căci visele se pierd in nesfārşite iluzii efemere, Ce-mi frāng pulsul şi sāngele mi-l fac negru. Să port eu semnul lui Cain pe frunte? Blestemul sorţii ce mă spānzură se vede, In depărtări ilustre, vădit de moarte moştenite. 

Clipe de Amurg In dragoste totul rasare in felurite cuvinte, In suferinta totul apune in negre morminte, In viata timpul supune ore marilor suspine, Si-n moarte eternul dezrobeste suflete simple. In chinul unei dureri lumina ochilor dispare, In linistea unui sarut sufletul canta serenade, In dor, amintirile vii pun pe fiinta stapanire, Si-n revedere inimi rebotezeaza tot ce se simte. In suparare trista, izolarea devine evadare, In frante libertati, ingropam constiinte pure, In greutatiile spiritului inrobim crudele vise, Si-n neputinte recurente, tineri devin batrani In mila uniti. In dezamagiri neobosite orbim din intamplare, In Umbra, pulsul inimii respira ultima oara, In apasare grea, suflul sufletului se pierde, Si-n rugaciune, Celui ce mereu ne vede, Sfarsim doar prin a ne cere iertare...