Tamaie sfanta
Tamaie sfanta
O oaie neagra, far de pastor, plangea,
Si Cerul ii uda blana cu caldura vie.
Un sarpe lacom, iz al nimanui, dormea,
Si Adancul ii hranea setea de rautate.
Devreme, graba s-a manjit cu rabdare,
Gasind in colturi ascunse, pura revelatie.
Si cate soapte nu au aflat din intamplare,
Ca Domnul insira-n lume cai spre mantuire?
Dar unde-s potecile vietii? Aduna-le,
Tatal nostru far de sfarsit, etern Rasarit,
Si-n calea celor neinitiati in chip felurit,
Graieste fericire robilor ce i-ai mostenit.
Gradina vocilor cu gust de Amurg apare,
In bruma florilor atinse de divin ce rade,
Cu drag si patima, sub raze line de onoare,
Fiul coboara, sfarsitul moare, inceputul dispare.
O oaie neagra, far de pastor, plangea,
Si Cerul ii uda blana cu caldura vie.
Un sarpe lacom, iz al nimanui, dormea,
Si Adancul ii hranea setea de rautate.
Devreme, graba s-a manjit cu rabdare,
Gasind in colturi ascunse, pura revelatie.
Si cate soapte nu au aflat din intamplare,
Ca Domnul insira-n lume cai spre mantuire?
Dar unde-s potecile vietii? Aduna-le,
Tatal nostru far de sfarsit, etern Rasarit,
Si-n calea celor neinitiati in chip felurit,
Graieste fericire robilor ce i-ai mostenit.
Gradina vocilor cu gust de Amurg apare,
In bruma florilor atinse de divin ce rade,
Cu drag si patima, sub raze line de onoare,
Fiul coboara, sfarsitul moare, inceputul dispare.
 |
| Fiul |
