O lacrima aievea
O lacrima aievea
Ma tem pentru sudoarea vietii,
Vazand batranii cum zilnic ruginesc,
Singuri, cu alai de suferinta, ei,
Devin umbre a ceea ce candva, firesc,
Erau, pe acest pamant.
Si cat ma doare, sufletul plange,
Zgariat de sumbra indiferenta, rusine,
Celor ce preaomenesc superficiale cauze.
Batjocura persista, tristetea se extinde,
In haul de a fi roman fara cuvinte.
Desertul obrajilor se lupta cu grija,
Comorilor rapuse de vreme, in ani scrijeliti,
Mintind pe Dumnezeu prin rugaciuni,
Ca totul este bine.. traim sub vie vina..
Sare si vise desarte vandute pe-o paine.
Numar orele furate de rautatea ciorilor,
Ce au tot ciugulit dorinta de a trai cu onoare,
Intr-un cimitir plin de riduri si foamete.
Pesemne ultim, este ultimul drum al lor,
Batranilor ce mor, indurerati si intunecati,
In pasul spre eternitate.
Ma tem pentru sudoarea vietii,
Vazand batranii cum zilnic ruginesc,
Singuri, cu alai de suferinta, ei,
Devin umbre a ceea ce candva, firesc,
Erau, pe acest pamant.
Si cat ma doare, sufletul plange,
Zgariat de sumbra indiferenta, rusine,
Celor ce preaomenesc superficiale cauze.
Batjocura persista, tristetea se extinde,
In haul de a fi roman fara cuvinte.
Desertul obrajilor se lupta cu grija,
Comorilor rapuse de vreme, in ani scrijeliti,
Mintind pe Dumnezeu prin rugaciuni,
Ca totul este bine.. traim sub vie vina..
Sare si vise desarte vandute pe-o paine.
Numar orele furate de rautatea ciorilor,
Ce au tot ciugulit dorinta de a trai cu onoare,
Intr-un cimitir plin de riduri si foamete.
Pesemne ultim, este ultimul drum al lor,
Batranilor ce mor, indurerati si intunecati,
In pasul spre eternitate.
