De as fi, iubirea

De as fi, iubirea

Clipele langa chipul tau, feerice,

Sunetele inimii tale, sublime,

Gandurile sufletului tau, divine,

Iubirea mea? Un rau nesecat de bine…

Rusinea, obrajii intens mi-i inroseste,

De ce? Nu stiu, cum, de azi pana-n vecie,

Sa iti arat adevarul solemn si inaltator,

Al unui “te iubesc” scutit de simplitate,

Ce mangaie in ore tarzii… maretul Univers.

Desi, noptiile devin apasatoare in lipsa ta,

Deschid cutia in care am pus pe ascuns,

Un sir de zambete furate, cu sufletul uns,

In bunatatea ta, ce-mi, cu iscusinta, dorul,

Alinta. Si fug, cu pasii unui gigant rapus,

De sageata unui Cupidon indragostit de Apus.

Si de vei simti, a mea domnita eterna,

Fiorul ce-mi strabate intreaga fiinta,

In fiecare clipa langa inima ta,

Vei intelege de ce, la acesta iubire,

Nu pot renunta. Dorul mi-e martor,

Te iubesc, tu ai inima plutind in zari,

Dar viata ma supune la o robie-n zbor,

Pentru zambetul care-l ador. 

smile.

dialog VI.

-As spune timpului stop si i-as fura cateva clipe. Sa fiu acolo langa tine cand nu am putut, din insignifiante motive.
-Dar nu poti face acest lucru, lasa inima sa zburde langa prezentul ce ne inconjoara. Incearca, doar, sa vezi dorinta sufletelor ce se unesc.
-Incredere am, deplina in tine, si chiar de-n zilele amare ma lovesc de o copilarie, stiu, tu vei fi langa mine. Printr-un cuvant sau o alinare, durerea dispare, vuietul vocii tale il alunga.
-Noapte buna, dragul meu poet...
-Noapte buna, draga mea domnita...
-Incepe ziua cu un zambet, descopera al tau fluviu de bunatate in el.
-Continua ziua cu o imbratisare, sa simti inima mea cum bate langa a ta.