Whispers in the dark

Lacrimi din soare O să inţelegi peste luni sau zile, Cum plānge inima cu lacrimi fine, Şi totul pare a fi sculpat de fire, Gāndindu-mă la o viaţă fără tine. Lacrimi vărsate in cuptorul nopţii, Mi-ating sufletul pentru-că māine, Voi vrea să mi te aduc aproape, Şi tu nu vei putea deloc veni. Alegeri in suspine ș i regrete crude, Unde e ș ti tu cānd pentru mine, Totul se surpă, născānd brute ruine? Incep să alerge pa ș ii fără durere, Căci nu mai simt vie plăcere; Sărutările vor deveni praf de iele, Şi vrăjitoare arse fără nume. Voi număra granule de nisip uitate, In pulsul altei fete fără dragoste, Pierzāndu-mi viaţa, mintea ș i inima, In parcul din Copou pe-o bancă vie pulsānd a singura iubire… Şi trecători vor asculta ș oapte dulci, Cāndva impărţite-n tandre imbrăţi ș ări. Iar eu mă voi cuibări peste mări, Departe de-o Romānie a unui noi, Ce nu-mi aparţine… Ultim dialog:  El: A venit noaptea, iar nu sunt stele,...

M ărturisire Așezat pe-o stāncă de aramă, Şi-mbrăcat cu frunze adamice, Privesc a zorilor virgină culoare, Minunāndu-mă că trăiesc; ce lumină atoateziditoare, Ce savoare firavă a Universului intr-o clipă adunată, Robul neștiutelor, eu, nedemn cu piciorele goale, Mă scald cu umilinţă in roua aproape divină. Timid, Luna, dintre norii bosumflaţi apare, Cu un buchet mare de stele ameţite, Venite de la crāșma Răsăritului-Dungat. Iar mă las purtat ca un toiag soldat, De un bătrān Ene folosit, in māinile căruia, Imi las sufletul, cugetul și dragostea, Indrăznind să vorbesc cu dulci speranţe. Din depărtări un zāmbet dezrădăcina munţi, Indepărta troiene de temeri și suferinţă, Oferind lumii un puls drag fericirii, Perla iubirii ce se inșiră cu chibzuinţă, La gātul chipului iubit de fiinţa și ochii mei. Şi inima-mi șoptește unde s-aștept, Şi sufletul-mi aduce florile unui regat, Cu o regină prea frumoasă, Iubită fără margini, necondiţionat, ...

O zi, o via ţă Va veni o zi cu neagr ă triste ţ e, In care tot ş i probabil toate, Vor urla dup ă ajutor, C ă ci in miezul crud de durere, Lacrimi vor sc ă lda amintiri de dor. Va veni o zi in care m ă re ţ ul Cer, Acoperit de plumb ş i z ă ri oarbe, Nu va mai indr ă zni s ă ofere, Un R ă s ă rit de vise sau pl ă cere Robului cu inima uns ă -n iubire. Sau va veni o zi in care m ā inile tale, M ă vor str ā nge puternic... ş i u ş or Intr-un s ă rut ş i-o supl ă imbr ăţ i ş are, Vom fi doar noi in lumea decor, Tr ă ind cu-o inim ă ce bate-n doi. Ş i a venit ziua cu zorii lumino ş i, Iar eu cu team ă ţ i-am urmat pa ş ii, Privind cu amar ă vie m ā hnire, Cum te indep ă rtai de solitarul mine, Urm ā nd a te duce acolo unde, Din nefericire inima mea nu are Puls, doar ş oapte-n cuvinte. Ş i va veni ziua cu a ei Judecat ă , Purt ā nd a noastr ă iubire departe, De noi, de tine, de vise ferice, Sau oare ne va aduce aproap...

O fat ă ce-o iubesc Soarele ferice nu apune, F ă r ă , timid ş i u ş or s ă nu fure, Z ā mbetul t ă u croit de-o frumuse ţ e, Angelic ă , dulce f ă r ă pereche. Visul vie ţ ii cu drag se-a ş terne, In Paradisul vocii tale, Ce alin ă privirele trec ă toare, Doar simt lini ş tea duio ş iei primare. Furat ă din Troia Luceaf ă rului luminos, Tu e ş ti tandre ţ ea dragostei reale... Nepre ţ uita basmelor, iubita inimii mele, C ā t mi-a ş dori s ă por ţ i din stele, Ce simt pentru tine ca vintage-m ă rgele. Te-ai reg ă si prin muze de arti ş ti, C ă ci chipul t ă u ofer ă lini ş te, L ā ng ă splendoarea ş i minunea de a fi, Lacrima trupeasc ă a Raiului, Comoara unui t ā n ă r ce te iube ş te. Drag ă domni ţă , "Dorul, in flac ă ra nop ţ ii luminoase, m ă indeamn ă s ă te m ā ng ā i a ş a cum pot, prin litere croite de inim ă . Buzele tale, rozaliile smaralde ce le iubesc, le doresc din ce in ce mai mult, pe m ă sur ă c...

Petale de trandafir Suspina galaxiile cand buzele tale dulci, Raman ferecate, departe de-ale mele. Soarele apune in corul ingerilor tristi, Caci inima mea bate fara a ta aproape. Lacrimile Cerului dispar intr-o eternitate, Far de radacini comune cu ale omului. Sunt fiicele iubirii ce ti-o port si-n stele, Ele propavaduiesc miile de delicate feluri, In care, cu drag te iubesc. Spinii trandafirilor angelici, sublim incearca, A desena in dezmierdate mangaieri, Un patimas sarut al unui maine ce imbarca, Doi pasageri cu un bilet croit de zori: Iubirea. Si stiu ca vei citi randurile acestea palizi, Ce niciodata nu vor reflecta Edenul ce-l vad, De fiecare data cand ochii tai mici si dragi, Ma scalda intr-o frumusete in care revad, Iubirea unor suflete nemuritoare. Cum as putea sa inchei acum o poezie, Fara sa nu-ti spun in vers de noapte-vie, Un “te iubesc” domol,  in straiele inimii? smile with roses.

De as fi, iubirea Clipele langa chipul tau, feerice, Sunetele inimii tale, sublime, Gandurile sufletului tau, divine, Iubirea mea? Un rau nesecat de bine… Rusinea, obrajii intens mi-i inroseste, De ce? Nu stiu, cum, de azi pana-n vecie, Sa iti arat adevarul solemn si inaltator, Al unui “te iubesc” scutit de simplitate, Ce mangaie in ore tarzii… maretul Univers. Desi, noptiile devin apasatoare in lipsa ta, Deschid cutia in care am pus pe ascuns, Un sir de zambete furate, cu sufletul uns, In bunatatea ta, ce-mi, cu iscusinta, dorul, Alinta. Si fug, cu pasii unui gigant rapus, De sageata unui Cupidon indragostit de Apus. Si de vei simti, a mea domnita eterna, Fiorul ce-mi strabate intreaga fiinta, In fiecare clipa langa inima ta, Vei intelege de ce, la acesta iubire, Nu pot renunta. Dorul mi-e martor, Te iubesc, tu ai inima plutind in zari, Dar viata ma supune la o robie-n zbor, Pentru zambetul care-l ador.  smile. dialog V...

Albia inimii Mugurii dimineţii de azur veniră azi la mine, Si mi-au adus in dar apusul g ȃ ndului de m ȃ ine, Ce vine fugitiv, mă zg ȃ rie, in suflet şi suspină. Cununa laurilor morţi răsare l ȃ ngă izul din toamnă, Rebotez ȃ nd privirea ochilor vag temători de p ȃ ine, De veştile ce pot veni in ruga mormintelor depline. Regurgitat in fauna furiei duale, at ȃ rn de un tandem, Doar eu cu sinele in valsul indiferenţei crude, Ce surpă ultima fr ȃ ntură a inimii firav repeticite. Durerea iar apare, increzută in brute, ursind să vedem, Negrul cum pătimeşte noroios in dezbrăcata tristă privire, Simţind morişca rănilor ce s ȃ ngerează incă, avid, in mine. Praful speranţelor scuipă in v ȃ ntul dorului de iubire, Duc ȃ ndu-mă drept sclav in grota falsităţii, chin de roze, In lacrimile albastre ce se preling pe sub m ȃ ng ȃ ierea vie. O mască, o intrigă nociv sădită, un prost, un eu pesemne, Al inimii rob, ce acum se ineacă in roua durerii de-un gol, apune, Vocea inocentă ce iubea supleţe...