O fata ce-o iubesc
O fată ce-o iubesc
Soarele ferice nu apune,
Fără, timid
şi uşor să nu fure,
Zāmbetul
tău croit de-o frumuseţe,
Angelică, dulce
fără pereche.
Visul vieţii cu
drag se-aşterne,
In Paradisul vocii tale,
Ce alină
privirele trecătoare,
Doar simt liniştea
duioşiei primare.
Furată din
Troia Luceafărului luminos,
Tu eşti
tandreţea dragostei reale...
Nepreţuita
basmelor, iubita inimii mele,
Cāt mi-aş dori să porţi din
stele,
Ce simt pentru tine ca vintage-mărgele.
Te-ai regăsi prin
muze de artişti,
Căci chipul
tău oferă linişte,
Lāngă
splendoarea şi minunea de a fi,
Lacrima trupească a
Raiului,
Comoara unui tānăr ce te
iubeşte.
Dragă domniţă,
"Dorul, in flacăra nopţii
luminoase, mă indeamnă să te māngāi aşa cum pot, prin litere croite de inimă.
Buzele tale, rozaliile smaralde ce le iubesc, le doresc din ce in ce mai mult,
pe măsură ce secundele se scurg şi Luna
imi şopteşte cuvinte dulci. Invăluit de
plapuma viselor, incerc să te imbrăţişez puternic, să simt a ta inimă lāngă a mea,
cum bate, cum imi atinge sufletul. Mi-e dor să stau lāngă tine,
să te ating, să te iau de mānă şi să mă pierd in ochii tăi incercānd să-ţi fur
un sărut. Acum adorm, cu gāndul
schiţānd surāsul tău pe tavan şi mă minunez in māngāierea
glasului ce se aude din depărtari. Te strig, ascultă vocea
inimii, simte pulsul ei şi lasă-te scăldată in dragostea ce ţi-o port. De
este zi sau seară, dimineaţă sau după-amiză, vreau să fii imbrăcată cu zāmbete dulci şi intāmpinată doar de linişte. Eşti a
mea „o mie şi una de nopţi” care-mi permite să ascult
cāntecul dragostei, cel mai suav clinchet de fericire lăsat de
Dumnezeu lumii..."
