Whispers in the dark

Fără tine Oglinda mi-adus in zorii dimineţii, Chipul ve ș tejit de zile fără tine, Iar pulsul fără somn minţea prin vene, Că ochii ar avea glas fără tine. Ore de carton se-neacă in apa firii, Ce-mi cutremură trupul fără tine. O vreme de dor sădită de jale, M-adoarme cānd simt viaţa făr’ de tine. Atāt amar se-adună, buruieni-cruce, Se ridică-n sufletul năpăstuit fără tine. Atāt de luminous devine frunzi ș ul inimii, Cānd vei veni cu un sărut ș i-o imbrăţi ș are, Atunci lumea va fi frumoasă; vei fi cu mine . Şi voi, salcii bocitoare, după bătălii Cu timpul, de ce nu vreţi, nu indrăzniţi, Să faceţi din lacrimi o uitată amintire? Mormāntul lui, al nimănui se surpă… Al cui? Al suferinţei-cavaler de stāncă, Ce se-ntrecea cu durerea din mine, Cānd prin codrul vieţii mă pierdeam fără tine. Şi toate au rămas sclipiri furate, De stele rătăcitoare ce- ș i duc bagajul, Spre tine, spre noi, spre o dulce iubire. Chiar de-mi fuge sufletul fă...

O fat ă ce-o iubesc Soarele ferice nu apune, F ă r ă , timid ş i u ş or s ă nu fure, Z ā mbetul t ă u croit de-o frumuse ţ e, Angelic ă , dulce f ă r ă pereche. Visul vie ţ ii cu drag se-a ş terne, In Paradisul vocii tale, Ce alin ă privirele trec ă toare, Doar simt lini ş tea duio ş iei primare. Furat ă din Troia Luceaf ă rului luminos, Tu e ş ti tandre ţ ea dragostei reale... Nepre ţ uita basmelor, iubita inimii mele, C ā t mi-a ş dori s ă por ţ i din stele, Ce simt pentru tine ca vintage-m ă rgele. Te-ai reg ă si prin muze de arti ş ti, C ă ci chipul t ă u ofer ă lini ş te, L ā ng ă splendoarea ş i minunea de a fi, Lacrima trupeasc ă a Raiului, Comoara unui t ā n ă r ce te iube ş te. Drag ă domni ţă , "Dorul, in flac ă ra nop ţ ii luminoase, m ă indeamn ă s ă te m ā ng ā i a ş a cum pot, prin litere croite de inim ă . Buzele tale, rozaliile smaralde ce le iubesc, le doresc din ce in ce mai mult, pe m ă sur ă c...

Plecat-ai inapoi Pe-o bancă ponosită am absolvit, Scoala ferice a iubirii lāngă tine, Căci ani trecură in singurătate, Pānă cānd printr-o intāmplare, Cu entuziasm feroce, te-am intālnit. Prin cuvintele buzelor, ne-am aflat, In ore pierdute-n noapte, ce plăcere, Mai ţii minte? Noi ca suflete-acrobat, Ne ridicam imbraţişaţi spre stele, In inimi, ne iubeam cu intensă putere. Palmele obrajii ţii cuprindeau cu foc, Flacăra pasiunii ardea pe ale noastre, Tinere, de Dumnezeu chipuri iubite, Si eram unul amāndoi ca un ghemotoc, Ne prăvăleam in frumuseţea vieţii sure. Si m-am indrăgostit atunci, dulce nebunie! Văzut-am şoaptele fericirii imbrăţişate, Simţit-am pulsul surāsului, o fină bucurie, Tu erai totul, unică şi continuă alinare, Tu! Sărutul unui vis de primăveri divine. Plecat-ai inapoi printre suspine adormite, Lăsāndu-mă imbrăcat in iubire şi flori, Stingher sub lumina molatecelor astre, Ce ne luminau pe noi. Lacătul dorului, ...