De ce te iubesc?
De ce te
iubesc?
Sunt momente ce aduc vietii omagiu si sunt clipe in care
totul devine liber in esenta si spirit. Cu umilinta recunosc ca dragostea este
prezenta in orice minut in care ofer lumii o mica frantura din ceea ce sunt.
Furie, dezamagire, duiosie, compasiune toate isi au geneza in acest fir de aur
divin numit iubire. Citeam cu atentie „Darul iubirii” de Kahlil Gibran si nu
puteam sa nu opresc mintea in a fugi spre tine. Un echilibru al sufletului ce
nici acum, dupa aceste zile singuratice nu mi-l explic dar ma bucur ca exista. Te
iubesc, apoi cum sa nu fiu cuprins de acest val de emotii si sentimente nobile
cand de fiecare data cand ies la plimbare tot ce vad sunt ochii, buzele si
surasul tau luminandu-mi pasii. Sunt cuprins atunci cand te „ating” printr-un
mesaj sau simpla conversatie, chiar atat de banala precum cele pe care le
purtam, de o lumina imbogatita de pasiune si afectiune care desi ma intristeaza
in acelasi timp ma energizeaza.
Sarutul candva impartasit sub plapuma relicva, imi
mangaie sufletul seara caci inca poarta gandurile, inima si mici fragmente din
sufletul tau. Tresar cand privesc in departari si simt ca te-ai uita spre mine,
lasand sa curga spre Univers ritmul inimii tale. In astfel de clipe realizez ca
din aceste doua decade si trei anisori ce-i am fara mandrie, traiti pe acest
Pamant, nu am intalnit o fata care sa-mi fi atins atat de puternic tot ceea ce
sunt. Paradoxul cred ca este timpul scurt si focul extrem de puternic, ceva nou
si incitant pentru oricine. Cum as putea sa te descriu? As folosi un cuvant simplu
pentru a te schita, dar simt ca as face o mare nedreptate...totusi incerc prin „divina”.
Unii ar spune ca este exagerat, poate chiar si tu ai putea sa te gandesti ca am
pierdut proprietatea termenilor dar nu. Totul este clar si rational.
Serile devin contemplative in ultima perioada, scanand
extins sufletul si mai ales sentimentele care construiesc inca fiecare fibra a
fiintei mele. Uneori inspre dimineata cand sirul de vise isi pierde tandretea
si devine o ghilotina cruda si nepasatoare a neantului, vad cum apari si
printr-o voce linistitoare imi oferi odihna de care aveam nevoie. Si desi acum,
viata in mod normal nu ar trebui sa-mi ofere motive sa te tin atat de grijuliu
si atent in inima mea, raman cu surasul tau, cu mangaierea si imbratisarile
calduroase ce emanau doar bunatate. Am fost invins de propria teama si in prezent
sunt scaldat de amintiri ce nu dor ci ma bucura deoarece am avut oportunitatea
sa te tin de mana si sa impart cu tine cel mai dulce sarut simtit vreodata in
viata mea. Vad acel „nu-i treaba ta” cum bate la fereastra si observ cum
cenzura lui ma impiedica sa las inima sa „vorbeasca” asa cum si-ar dori.
Schitez totusi litere de dragoste precum acestea sau poezii, ca semn al
afectiunii mele pentru tine. Nu stiu ce rezonanta pot ele sa aibe, mai ales
cand „pradatorii inapti” zboara deasupra ta cu nerusinare si zambete autiste.
Ei nu stiu, nu inteleg, nu te cunosc si ma rezum doar la atat.
Indraznesc sa scot „de ce” din titlu si sa raman doar cu „te
iubesc”. Litere ce ti le-as oferi clipa de clipa, fara pic de jena, oriunde,
oricand cu drag si caldura.
 |
| un gand, un vis |
