Graiul marii
Graiul mării
Aluneci pe culmile somnului,
Şi timid, pe măsură ce
ochii
Se inchid uşor,
realizezi,
Că păşeşti in
visul inimii.
Te regăseşti in
calmul serii,
Liberă-n simţuri atāt de
dulci,
Fără tristeţe sau
posibile griji,
La malul mării
cristaline,
Of, ce frumos rāzi!
In ochii tăi se
reflecta valurile
Albastre, vii ce intr-un dans
gingaş,
Iţi
declară graţios iubire.
Trupul delicat se dezmierdă doinaş,
In boabe de nisip cu vanilie,
Ce sub căldura
unor jucăuşe stele,
Se topesc pe a ta lină piele.
Timid porneşti spre
masajul apei,
Baia nocturnă pe
care-o iubeşti;
Se-aşterne
precum o māngāiere,
Iar tu oferi Lunii surāsul ce
cere,
Un glas de bunătate
din buze-miere,
Soptindu-ţi: „trezeşte-te,
a sosit māine...”
Deschizi ochii sub cāntecul
lirei suave,
A ingerilor care desenează cu
duioşie,
Pe al tău chip
drag un zāmbet.
Acum, fugi gărgăriţă sub
Soare,
Pe ţărmul
vieţii albastre...
 |
| dreams of love |