Whispers in the dark

Ş i cum te iubesc? Ş i fugit-au visele la tine, Lu ā nd cu ele dulci ş oapte, De sincer ă iubire. Ş i g ă sit-au lumina aprins ă , Doar cu drag ă inim ă , Tu, le a ş teptai. Ş i inceput-au s ă - ţ i descrie, Cum stelele vecine ţ ie, Scriu ca intr-o divin ă vie, Sear ă de sear ă cu delicate ţ e, Pe p ā nza cerului regesc, Un duios „te iubesc.” Ş i v ă zut-ai tu florile De galaxii ce respirau fericire, Prin Universul inimii mele, Ad ă postind doar iubire. Ş i sim ţ it-am culorile vie ţ ii, Cum se aprindeau de bucurie, C ā nd z ā mbetul t ă u ap ă rea, Sus, pe Luna str ă vezie. Ş i g ă sit-am in vatra albastr ă , Un fo ş net de dragoste, C ā nt ā nd domol ş i-n surdin ă , Despre domni ţ a din basme, Ce-n realitate, Cu inima puls ā nd in goan ă , Cu sufletul atins de lini ş te, Mult o mai iubesc. Ş i crescut-au visele acolo, L ā ng ă inima ta, sclipire de Rai, Mo ş tenind drumul spre mai; Copoul primului s ă rut, „...

Graiul m ă rii A luneci pe culmile somnului, Ş i timid, pe m ă sur ă  ce ochii Se inchid u ş or, realizezi, C ă p ăş e ş ti in visul inimii. Te reg ă se ş ti in calmul serii, Liber ă -n sim ţ uri at ā t de dulci, F ă r ă triste ţ e sau posibile griji, La malul m ă rii cristaline, Of, ce frumos r ā zi! In ochii t ă i se reflecta valurile Albastre, vii ce intr-un dans ginga ş , I ţ i declar ă gra ţ ios iubire. Trupul delicat se dezmierd ă doina ş , In boabe de nisip cu vanilie, Ce sub c ă ldura unor juc ă u ş e stele, Se topesc pe a ta lin ă piele. Timid porne ş ti spre masajul apei, Baia nocturn ă pe care-o iube ş ti; Se-a ş terne precum o m ā ng ā iere, Iar tu oferi Lunii sur ā sul ce cere, Un glas de bun ă tate din buze-miere, Soptindu- ţ i: „treze ş te-te, a sosit m ā ine...” Deschizi ochii sub c ā ntecul lirei suave, A ingerilor care deseneaz ă cu duio ş ie, Pe al t ă u chip drag un z ā mbet. Acum, fugi g ă ...

Prin ochii mei Atāt de sublimă, te-arăţi, Sub māngāierea lină a Lunii, Reflectānd ca un inger intre oameni, O lumină ce-mi alină inima. Izvor aprig de frumuseţe, Buzele tale is unse cu gingăşie, Si oferă dulceaţa tinereţii, Celor ce le fură cu tandreţe. Atāt de mlădios, te-aşezi, In casa vieţii mele simple, Aducānd odihnă-n vise, Si fericire prin necuvinte. Acum, imbrăcat cu umbra dorinţei, De a te ţine-n braţe, aş vrea uşor, Să-ţi şoptesc chiar de-n văzul tuturor, „Te iubesc, farmec al zorilor cu dor” (de chipul, zāmbetul, sărutul tău, Ce se descoperă-n mine cānd in cor Gāndurile urlă numele tău...) Atāt de fragedă, doar eşti, O lume desprinsă din poveşti, O sclipire de heruvimi indrăgostiţi, Mireasă de-a pururi a inimii Poetului, Ce şade-n tronul intrebării, „Unde te duci, atunci Cānd nu eşti, A mea şi lāngă mine?”

Zambet de afine Focul cristalelor din Amurg mangaie, Sufletul dorului, eternul calator pios, Ce-n robia zilelor de lacrimi stoarse, Croieste gardul fericirii lin sudate. Un tanar : Si ce daca te iubesc, inteleg, Cantecul inimii ce liber tot spune: "Asteapta-mi buzele, copile, In rasaritul iubirii ce-l culeg, Cand in dar de serii sublime, Devin haina sufletului din tine." O tanara : Adun clipele alintate de tine, Si pasesc in visele realitatii, Cu bunatatea inimii iubitoare, Fara pic de incertitudine, In ceea ce priveste, azi sau maine, Cat de mult te iubesc... Un batran :   Ma scald in lacrimile trecutului, Cand inima suspina o soapta, Si-mi pierd gandurile intr-o goana.  Imbratisat de fiorul neantului, Simt ca am trait fara pic de jena, Iubind o fata pentru tot restul vietii.  O batrana :   Te iubesc, de ce? Intreb inima mereu, Sa stiu cum Dumnezeu, Te-a creat atat de dulce, Fara clipe rupte-n lene, Un e...