Prin ochii mei
Prin ochii mei
Atāt de sublimă, te-arăţi,
Sub māngāierea lină a Lunii,
Reflectānd ca un inger intre oameni,
O lumină ce-mi alină inima.
Izvor aprig de frumuseţe,
Buzele tale is unse cu gingăşie,
Si oferă dulceaţa tinereţii,
Celor ce le fură cu tandreţe.
Atāt de mlădios, te-aşezi,
In casa vieţii mele simple,
Aducānd odihnă-n vise,
Si fericire prin necuvinte.
Acum, imbrăcat cu umbra dorinţei,
De a te ţine-n braţe, aş vrea uşor,
Să-ţi şoptesc chiar de-n văzul tuturor,
„Te iubesc, farmec al zorilor cu dor”
(de chipul, zāmbetul, sărutul tău,
Ce se descoperă-n mine cānd in cor
Gāndurile urlă numele tău...)
Atāt de fragedă, doar eşti,
O lume desprinsă din poveşti,
O sclipire de heruvimi indrăgostiţi,
Mireasă de-a pururi a inimii
Poetului,
Ce şade-n tronul intrebării,
„Unde te duci, atunci
Cānd nu eşti,
A mea şi lāngă mine?”
