Whispers in the dark

Sufletul meu Zilnic, imi car in spate crucea, Sufletul mi-l răpune din bruma dimineţii, Pānā-n alaiul serii neobosite. Si simt in fiecare clipă cum reinvie, Focul unei dureri crescānde in inimă, Rebotezată de Iisus, mila păcătosului. In orele pierdute-n stele ameţitoare, Teama mă cuprinde, pune stăpānire, Pe intreaga mea fiinţă, dezrobindu-mi, Spiritul de suferinţa aleatorie, vai, Tie pocăinţă! Unde să fug Atotputernice? De ceea ce sufletul brutal mi-l sfāşāie.. Unde să fie promisiunea māntuirii mele? Mă scald in tinereţe dar mut is in totalitate, Căci visele se pierd in nesfārşite iluzii efemere, Ce-mi frāng pulsul şi sāngele mi-l fac negru. Să port eu semnul lui Cain pe frunte? Blestemul sorţii ce mă spānzură se vede, In depărtări ilustre, vădit de moarte moştenite. 

Lacrimi de argint Decat printre vietatiile de azi mai bine, In azilul mortilor mancati de viermi si Vremea trecuta , fara pacate si oroare. Decat pulsul prajit de lacrimi oarbe, Mai bine moarte si asidue suferinte vii, Asa, sufletul plange si inima se opreste. Decat delictul de a trai-n durere bruta, Prefer sa ma scald in molozul tristetii, Asa adorm sub colinele negre ale vietii. Si sperantele fug, raman fiu al singuratatii, Fara nimeni, doar intunericul si-o Luna, Nepasatoare si mofturoasa... Decat sa port in suflet Teama sinelui, Mai bine gasesc un pod inalt si de sus, Sa ma arunc in haul eternitatii, Si astfel scap de viermele in spirit pus. Doamne cat as fugi in labirintul mortii, Dar n-am curaj si indur „lacatul” uns. Decat o mila intrebatoare, in raie tesuta, Mai bine un gunoi al Universului unde, Printre viermii sortii respingatoare, Sa-mi gasesc o umbra de alinare. Sperante desarte, vise croite-n tristete, Asa, traiesc o...