Whispers in the dark

Totemul dragostei Un fulg de somn atarna de-o lacrima, Lumina nu indraznea sa-l atinga, Caci devenea complice la crima, Aceea de a iubi, nespuns fara cuvinte. Domnisori de praf, ascunsi spectatori, Aplaudau, gestul nefiintat, supletea blanda: De a marca geneza dragostei, doua vieti, Nascute lin pentru a fi mereu impreuna. Divinul mangaia “incaierarea” dulce, A celor neintelese, dar profund culese, De spiritul imbratisat cu buzele inflacarate, Ce-si disputau casa, pasiunea convietuirii. Nemarginita dragoste, o infinita dezmierdare, Se arata la coltul gurii, la pulsul inimii, Scriind pe tabla stelara adevarul existentei, “Deschide ochii, saruta-ma intens, cere-mi Ceea ce sunt, iti raspunde printr-un etern, Te iubesc…”  cu drag.