Sub vraja de a fi

Sub vraja de a fi

Dar acum cȃnd florile işi-adună fiicele din cȃmpul verde drag,

Să sper să vii iar lȃngă mine? Cȃnd ştiu ce vise stau ascunse,

In fundătura inimii ce slab mă minte, trădȃnd un zȃmbet vag.

Fiinţă dulce, murmurul singurătăţii nu te prinde fără un oare,

Ce iţi tot spune dacă greşeala de a pleca nu a fost prea mare.

Pierdută-n marea involburată, iţi ceri iertare căci te văd,

Dar prea tȃrziu, cortina a căzut, vasul iubirii a naufragiat,

Sub stȃncile trădării chinuite ce mă alungă să tot cad,

Impiedicat de o durere cu speranţa salvată, lacul pierdut,

Din care vreau să te găsesc, să te-alint in Paradisul ce-l revăd.

Si aş putea etern să te iubesc cu sufletul iar ritmul inimii,

Să-ţi teasă zȃmbetul pe care-l indrăgesc, de care dor imi este,

O, scumpă prietenă nu simţi lirismul vieţii simple de a fi.

Dar vreau să vezi cum focul ce mă arde piere in noapte,

Iar farul ruginit al pasiunii tale, in negură te strigă, vii?

Nu poţi, nu ştii, nu ai să linişteşti furtuna ce zilnic mă doboară,

Dar stai, victima imi pare că reinvie mȃndră fără teamă,

Si uită tot, mergȃnd spre vama dintre dragoste şi roua dimineţii,

Găsind calea spre dorinţa de urca culmile inocentei fericiri.

Eu sunt acum cu tine-n suflet dar voi merge renăscut tot inainte.   

Acum e timpul pentru despărţirea, cea pură, fără sete,

Si cu plăcere să privesc cum sufletul rapid iţi rugineşte.

Stăpȃn pe viaţă să iau drumul cu plăcerea sinceră de a trăi,

Urmȃnd corida tinereţii de care tu, fără mila m-ai scuti....