Sub vraja de a fi
Sub vraja de a fi Dar acum c ȃ nd florile işi-adună fiicele din c ȃ mpul verde drag, Să sper să vii iar l ȃ ngă mine? C ȃ nd ştiu ce vise stau ascunse, In fundătura inimii ce slab mă minte, trăd ȃ nd un z ȃ mbet vag. Fiinţă dulce, murmurul singurătăţii nu te prinde fără un oare, Ce iţi tot spune dacă greşeala de a pleca nu a fost prea mare. Pierdută-n marea involburată, iţi ceri iertare căci te văd, Dar prea t ȃ rziu, cortina a căzut, vasul iubirii a naufragiat, Sub st ȃ ncile trădării chinuite ce mă alungă să tot cad, Impiedicat de o durere cu speranţa salvată, lacul pierdut, Din care vreau să te găsesc, să te-alint in Paradisul ce-l revăd. Si aş putea etern să te iubesc cu sufletul iar ritmul inimii, Să-ţi teasă z ȃ mbetul pe care-l indrăgesc, de care dor imi este, O, scumpă prietenă nu simţi lirismul vieţii simple de a fi. Dar vreau să vezi cum focul ce mă arde piere in noapte, Iar farul ruginit al pasiunii tale, in negură te strigă, vii? ...