Apusul gandurilor
Apusul gandurilor
Intr-o nota delicata ma desprind complet de lanturile otravite ale lumii terestre si incerc brutal sa ating logica efemerului. Cautionat de inocenta spiritului si de socraticul sentiment de curiozitate pura, incep lupta zilnica cu intunericul ce vast, scurt si puternic ma cuprinde coplesindu-ma cu trairi intense si apoi ma arunca in lumina orbitoare ce imi zgarie retina. Sevrajul resimtit dupa pierderea „onoarei” de a coexista cu tenebrele cateodata pare ca se transforma intr-o lupta in care singurul rezultat nu poate fi decat infrangerea fara echivoc. De ce totusi aceasta lupta continua cu partea intunecata a lucrurilor? De ce sa nu astern ca un invatacel dibace si obedient in fiecare text culorile roz si vii ale vietii, partea facila si simplista a vietii? Gandurile, cum spun majoritatea oamenilor de cultura, reflecta experientele anterioare simtite, imaginate sau dorite. Apoi introspectia aleasa de mine spre latura intunecata nu arata decat o dovada de maturitate in gandire si mentalitate intelectuala. De ce? Raspunsul este relativ simplu, cauzalitatea „negativului” cu toate implicatiile lui asupra individului si societatii in care traieste este mult mai greu de adordat decat subtilitatiile „rozului”. Este cu adevarat grotesc spectacolul la care uneori suntem supusi...de a privi fara voia noastra manifestari necontrolate ale „simplitatii rozului”. Totusi doream sa ma detasez de nota proprie subiectiva in privinta acestui trend derizoriu ce doreste sa glorifice fiecare lucru nesemnificativ al vietii doar din dorinta prosteasca de a iesi in evidenta cu ceva. Trist si totodata deprimant este sa vezi tinerii cum isi etaleaza cunostiinele vaste in aceaste sumbre coordonate. Complexitatea tratarii unor anumite caracteristici ale laturii intunecate din viata pe care cu mare lejeritate o irosim, nu poate decat sa ne ofere raspunsuri clare si pertinente asupra a ceea ce noi nu trebuie sa facem si sa evitam.
Moartea, drumul spre eternitate
Recent am participat la o discutie acerba si controversata asupra unui subiect sensibil din foarte multe puncte de vedere: moartea. Inainte de a-mi oferi propria impresie asupra acestui mult indragit de mine „tranzitie” as dori sa citez o mica parte dintr-o carte pe care o citesc momentan (M. Scott Peck, Drumul catre tine insuti si mai departe) ce ofera cateva ideii interesante asupra acestei problematice dileme existentiale umane. „Se pare ca in ceea ce priveste moartea fizica omul trece prin cinci stadii emotionale, prezente in urmatoarea ordine: negare, furie, tocmeala, depresie si in cele din urma acceptare. In primul stadiu, cel al negarii oamenii au tendinta de a considera ca exista o greseala (analizele au fost ale altei persoane). Urmeaza furia, stadiu in care fiintele umane dau vina pe doctori, spital, Dumnezeu. Tocmeala apare cand omul cauta sprijin in Dumnezeu si ii promite ca o sa se duca zilnic la biserica daca il scapa de iminentul moment tragic. Depresia apare atunci cnd nimic nu daa rezultate si totul pare pierdut. Acceptarea este caracteritica stadiului in care omul simte pacea spirituala, linistea si lumina pentru multi.” Gasesc interesante aceste stagii si reflecta profunzimea sau natura interioara a fiintei umane in tot ceea ce ea gaseste de cuviinta sa aprecieze in momentul final al existentei sale. Moartea pentru mine nu reprezinta o presiune constanta care trebuie sa se transforme in stres si ganduri nocive, nu. Consider ca ea este un exodus spiritual, un pasaj sau mai bine zis cordonul ombilical dintre corp si suflet care in trecerea spre „etern” se taie de la sine. Calea spre Dumnezeu vine de la aceasta constientizare intima, acest truism vesnic dar atat de greu de inteles. Multi tineri resping transcendentalul si libertatiile spirituale pe care acesta gratis si neconditionat le ofera. Pacatul nu este al lor deoarece faptul ca ei nu cunosc subtilitatiile acestui moment important nu este decat vina exclusiva a profesorilor de religie si a conservatorismului redundant al preotilor. Si se vede in departarea luminoasa mii de siluete ce emana caldura si energie, chemandu-ma cu drag spre eterna dragoste a Creatorului.
