In ceata frigului

In ceaţa frigului

Detenţii zilnice in chipurile inchisorii complexe de a fi,

Mă văd iar sȃngerȃnd, vai fumul lor dar tot nepăsător,

Aştept lumina ce nu vine. Eu calmul il prefer şi ştii,

Coloana ignoranţei s-o consume bestia ce fură in zbor,

Plăcerea chinului de a trăi.

Stins ruginit, in colţul intunecat al camerei prevăd,

Cum bătălia cu exuberanţa pură a „eu-lui” suicidal o pierd,

Si zȃnele aduc iar felinarele ascunse ale morţii ce-o dezmierd.

Lirismul roiului de sȃnge ce curge curajos afară in vid,

Nu duce dorul corpului surprins sordid.

Indiferenţa surȃsului pierdut in marea involburată a tentaţiei,

Ridică iar ştafeta şi pregăteşte ştreangul, lama şi pilula,

Vast necesare reuşitei, culoarul desuet comod spre moarte.

In codrul inţelept etern morbidul mă aşteaptă iar gluma,

Devine serioasă cȃnd circul contagiunii deprimante mă atinge.

Un patetism comod mă indeamnă să eliberez dorinţa crudă,

Care brutal porunceşte să urmez licărul primitivismului malefic,

Si cad iar pradă negrului...Ce trist pot fi sub Iadul din brumă.

Acum vă las in grota amorală cu demonii drept companioni şi zic:

„In moarte să mă regăsiţi fără oblăduirea comfortului doar slută trudă.” 

Avem nevoie sa mai si strigam