Iubirea in bule de aer rece
Iubirea in bule de aer rece
Viaţa işi intinde plasa cu o dorinţă arzătoare de a-şi transpune increderea şi afecţiunea spre cel ce simte pulsul inimii iar astfel gradual totul devine evident. Fără constrȃngeri simbiotice sau răspunsuri pătate de mister, nu, claritate zilnică intr-un colţ ascuns, ferit de privirile indiscrete ale trecătorilor. Deşi de multe ori nu inţelegem tiparul şi ne pierdem in greşeli inocente, incercăm să alungăm ceaţa indoielii dintr-un simplu motiv: vrem să gasim pe cineva care să ne ofere un sprijin real ce cu mare drag să avem permisiunea să il returnăm. Pȃnă la urmă iubirea nu este un secret cu stricteţe păzit de cavalerii nocturni ai conspiraţiei, ea este doar o dorinţă de a te simţi util altcuiva, atȃta tot. Intr-o versiune grotească etern prezentă mai ales in draga noastră societate romȃnească, iubirea s-a transformat intr-un gnom perfid, mic şi fără scrupule ce urmăreşte doar un scop: calea cea mai scurtă (eventual inconştientă) catre patul „nupţial”. Am vrut să menţionez despre stindardul propăvăduit şi inchinat credinţei oarbe a iubirii „morandiste” ce dezamăgeşte, corupe şi stinge progresiv un sentiment pierdut in material. Dar dragii mei, oare romantismul a murit? Să fi asistat noi la inmormȃntarea lui inconştienţi de prezentul trist in care actual rezidă ultimele rămăşiţe ale dragostei? Sper că nu, cel puţin reciprocitatea ce o mai simţim de la persoanele in care ne punem speranţele merită o recunoaştere mai mare din partea noastră. Un cald ce păstrează vie flacăra unui zȃmbet ce se poate transforma intr-o poveste frumoasă, delicată lipsită de tensiuni sau aspiraţii nocive.
Fabrica de sentimente
Pornind spre gradina florilor ce ating periodic plapuma norilor, oamenii de catifea lasciv contemplează tainele ascunse ale sentimentelor de ieri sau de mȃine. „Nu indrăznim să ne atingem de subtilităţiile prezentului, este mult prea imprevizibil pentru a oferi uitări desuete. Dar acest lucru este un aspect armonios intre emoţiile ce pătrund in fruntea incruntata a omului şi starea de bine ce o poate induce.” Prin curajul de a incerca, averea dualităţii sentimentale este la indemȃna celor ce indrăznesc neintinaţi de alte greutăţi sufleteşti, să iubească. Ascunşi in tainele nenumitului suflu, oameni au libertatea de a se responsabiliza prin atingerea sufletului unei alte persoane. Un act eliberator pentru sine ce aduce o linişte impărtăşită, cea mai dorită stare. Acel calm ce uimeşte prin strălucire şi onestitate, transformă orice greutate intr-o şansă unică de a descătuşa lanţurile sterile ale panicii şi de a pătrunde in lumea tuturor posibilităţiilor. De ce să nu fim indrumaţi de un izvor nesecat de energii, care mereu ne poate intinde o mȃnă de ajutor cȃnd iluziile vieţii par să ne compromită simţurile? Apoi, respir adȃnc şi privesc spre oborul din faţă, increzător că posteritatea va trage aminte din oaza iubirii ce apare atunci cȃnd setea trimite halucinaţii pierdute in alcoolismul societăţii.
Mai ieri urzeam zestrea delirului dar azi caut flacăra nestinsă a dojeniţilor romantici.
