In noaptea de ieri, fantasmagoric vad
In noaptea de ieri, fantasmagoric văd Ocrotit de mireasma impunătoare a viselor ce se succed cu o viteză ameţitoare in jurul meu, cre ȃ nd o bulă de protecţie transparentă, păsesc atent in corida intunericului sacadat ce in diferite forme incearcă să saboteze moştenirea unui vag demult apus sentiment. Din colinele trecutului ultima acvilă a Imperiului ce odată domina vasta c ȃ mpie ingrădită de gardul inalt al g ȃ ndurilor mele a căzut, deplin ingropată in molozul deşertăciunii al Apusului, ce cu drag l-am primit. Devine evident că strigătul de luptă, transpune in ecouri derizorii atent urmărite de corbii destinului, exuberanţa evadării peristă. Cumulul de sunete ciudate, infricoşătoare şi regretatul delir s-au retras cu demnitate in jurul unei sfere negricioase, aprinse de o translucidă nălucă ce se ineacă cu fiecare timidă răsuflare pe care indrăzneşte să o facă. Oportunitatea opacă işi pierde esenţa, metamorfoz ȃ ndu-se intr-o distantă, palidă şi ignorată fotografie. Un lică...