Whispers in the dark

Iubire, din ochii unei iubiri D inspre corida emotiilor supuse inimii, deschid fereastra fericirii si respir adanc cununia sufletului cu gandul iubirii. Ma intreb, in timp ce lacrimi de bucurie imi curg pe obrajii imbujorati, de ce a trebuit sa simt fiecare picatura din ploaia suferintei pentru a putea privi cu incredere la ceea ce o simpla mangaiere poate aduce la pragul vietii, dragostea. M-am oprit pentru cateva secunde in mijlocul gradinii sufocante ale unui oras ruginit, trist si pierdut deoarece am vazut un lucru miraculos. Ce poti vedea in agresivul port de suflete inafara unui intuneric? Pana in acest moment, am simtit un alint spiritual legat de o "creatura" sincera ce a luat nastere in interiorul meu, iubirea de viata, de lumina, de vastitatea celor ce nu se vad dar patrund in adancul inimii. Din pietrele groase ale dezamagirilor, din groapa superficiala a indiferentei si din brutul prim ignorant al uratului (intelectual, emotional chiar fizic) cateodata sadim o...

Apus de dor "T e simt in departarile ce mor timid aievea, Cum ma alungi in tenebroase umbre, Si mor castrand al meu delir ce vede, Inima fumegand a ploi morbid, uitate. Ascult cu o durere ametitoare buzele tale, Cum ele acum danseaza si se plimba, In noi sau vechi taramuri, popasuri grele, Iar eu adorm cu o iubire ruginita. Te vad in florile eterne, in vieti gingase, Si sper ca linistea din ele, pe tine, Angelica mea draga Elia , in soapte vii. Sa te cuprinda vast, noapte sau zi. Plapand, firav in cuget si dorinte, Apuc sa ma arunc in cruda realitate, Dar ochii mei, vad clar si spun secrete: De vrei nu vrei, nu pot, eu, azi sau maine, Sa nu iti spun cu zambetul in inima, Un simplu adevar, ferice, te iubesc . " Respira inima, respira  

Frica de intuneric Impulsul de mă cufunda in tenebrele intunericului pare suscitat de o pasiune delirantă pe care incă nu o inţeleg. Nici nu mă g ȃ ndesc să incerc să o controlez doarece realizez c ȃ t de pueril ar fi gestul meu şi lipsit de rezultate. Totuşi nu imi este teamă să intru in ceaţa muribundă a grotei zilnice de a trăi in Rom ȃ nia, perpetuul intuneric in speranţe, idealuri sau perspective. O ţară pătimaşă in prostie, abuziv de nocivă in ghidul spiritual pe care il oferă, sinucigaşă in viitorul său, un adevărat călau experimentat pentru tineri ce işi pierd „boaşele” de fiecare dată c ȃ nd in mintea lor se infiripă orice g ȃ nd de a pune bazele unei afaceri. Emil Cioran avea dreptate c ȃ nd caracteriza această naţie drept locul gol al nulităţilor pierdute. Aş merge chiar mai departe, observ ȃ nd cu lux de detalii evoluţia „morandistă” a tineretului şi nostalgia grotească a bătr ȃ nilor după „epocă de aur”, spun ȃ nd că Rom ȃ nia a devenit pasărea Phoenix a pubelei re...

Sub vraja de a fi Dar acum c ȃ nd florile işi-adună fiicele din c ȃ mpul verde drag, Să sper să vii iar l ȃ ngă mine? C ȃ nd ştiu ce vise stau ascunse, In fundătura inimii ce slab mă minte, trăd ȃ nd un z ȃ mbet vag. Fiinţă dulce, murmurul singurătăţii nu te prinde fără un oare, Ce iţi tot spune dacă greşeala de a pleca nu a fost prea mare. Pierdută-n marea involburată, iţi ceri iertare căci te văd, Dar prea t ȃ rziu, cortina a căzut, vasul iubirii a naufragiat, Sub st ȃ ncile trădării chinuite ce mă alungă să tot cad, Impiedicat de o durere cu speranţa salvată, lacul pierdut, Din care vreau să te găsesc, să te-alint in Paradisul ce-l revăd. Si aş putea etern să te iubesc cu sufletul iar ritmul inimii, Să-ţi teasă z ȃ mbetul pe care-l indrăgesc, de care dor imi este, O, scumpă prietenă nu simţi lirismul vieţii simple de a fi. Dar vreau să vezi cum focul ce mă arde piere in noapte, Iar farul ruginit al pasiunii tale, in negură te strigă, vii? ...