Dor de mai
Lacrimile inimii se-aprind in timpul regăsit de mȃine,
Sudoarea sufletului işi reaşează rondul lȃngă frunte,
Iar frunzele cărămizii le-ascund crăieselor de dor, averea.
Copilărind fără putere, plȃngȃnd cu ochii sărutarii tale,
Aştern un zȃmbet, ingrijind ardoarea de a fi acolo, lȃngă tine,
Sǎ te aştept sub clarul prafului din gara reinnoită in stele.
Mȃngȃierea gȃndului mi-aduce visul neintinat de furie,
Nevinovat in tainele privirii tale, inchid ochii şi mă rog.
Grota adȃncă apasă greu asupra vocii mele, nepǎsǎtoare,
Cǎ ochii tăi mă linişteau şi aşezau emoţiile precum un drog,
Utilizat, de tinerii ce iubesc in spirit cu adevărat, sub ploaie,
Pasiunea florilor răspunde tumultului meu de dor, de nevoie.
Merg printre valurile nesupuse ale vieţii, merg cu inocenţa,
In braţe, cu pulsul inimii ce rȃde cȃnd e aproape de tine.
Dezmierdarea fricii apune in harta spre zborul din depărtare,
Precum cascada emoţiilor nemuritoare corupe vivid decenţa.
Cu zȃmbetul pe buze, cu sufletul deschis păşesc devreme,
In trenul dinspre roua dimineţii ce mă aduce lȃngă lumina ta.
Oare mă vei aştepta?
 |
| In the wee small hours |
