Presedintele indestulat de bine
Intoxicat de putere
Omul este cu adevărat o fiinţă complicată insă această stare de fapt nu condiţionează abjecţia verbală şi lipsa de orice relaţionare logică. Visceralitatea nocivă a unor personaje ce acum conduc destinul unei ţări, mici sau mari, pare extrasă dintr-un roman de groază idiotic. Recent, populaţia relativ redusă care incă mai gȃndeşte prin plaiurile „grădinii Carpatice” a fost supusă unor valuri ingrijorător de agresive de prostie vindicativă. Un guvern al nulităţiilor, prin nulităţi atoateziditoare şi pentru nulităţi brutăreşti, a reuşit să ingenuncheze recent ultima fărȃmă de demnitate a clasei conducătore din Romȃnia. Aceste vieţi golite de sine, de orice legămȃnt moral sau logic cu societatea, sunt condamnate la un etern cotidian presărat cu subtilităţi artificiale dar lipsit de orice măsuri elementare de igienă. Intr-o cronică contemporană astfel de paraziţi neobrăzaţi ar juca rolul bufonului netalentat mereu cu sentinţa deasupra capului ulterior pierdut. Ispravele se intrec zilnic dezbrăcȃnd oamenii care incă au un fir logic in proprietatea termenilor folosiţi in raportarea cu semenii. Gradul de intimitate personal a atins pragul minim iar ei indestulaţi de bine se perindă necontrolaţi prin trezoreria ţării, atingȃnd zilnic calitatea regulii de bun simţ de a trăi decent.
Dintr-o coridă atent construită de o voluptate perversă a calomniei şi injosirii graduale, iau naştere animale precum Elena Udrea, Traian Basescu sau Emil Boc. Afişȃnd in orice ipostază sfidare cȃnd raţiunea şi moralitatea apar sau o indiferenţă nedisimulată in relaţionarea cu ceilalţi membri ai politicianismului de tip dȃmboviţean, ei reprezintă aparent un model. Devine evidenţă, piatra de temelie tristă şi agonizantă recent impusă: in Romȃnia bȃntuie o stafie, dictatura de tip băsist. Refuzȃnd să cunoască cel puţin la nivel superficial istoria acestei ţări (măreaţă sau modestă) duplicitarele fosile fundamentează o noua direcţie sinistră pentru locuitorii, in majoritatea lor plebe fără vrun fir de inteligenţă, tărȃmului uitat al Europei. Sub domnia lui T.B, Romȃnia a devenit fundul neşters al Uniunii de care nici altă ţară nu vrea să se aproprie. Lipsiţi de politică externă şi adȃnciţi in grota „toţi au ceva cu noi, ne pun beţe in roate să nu evoluăm”, portocalii rudimentari provoacă doar repulsie cȃnd scot capul din principala activitate pe ordinea de zi: lustruim cu drag şi fără instrucţiuni fundul troicii actuale B-U-B. Să fiu complet sincer imi este jenă să simt zilnic convulsiile acestei geneze paranoice care a instituţionalizat teroarea amorală şi glacială.
Deranjul, deşi mereu la intensităţi inalte nu a atins corzi sensibile deoarece conştientizam că astfel de primitivi nu pot emite pretenţii la calitatea simplă de subspecie umană. Totuşi goana după cazanul cu aur de la baza curcubeului funciar să te facă să regresezi atȃt de jos incȃt să afirmi că ultimul strop de decenţă istorică, regele Mihai I ar fi fost „sluga ruşilor” este de-a dreptul umilitor chiar şi pentru condiţia unui Băsescu. Singurul lucru normal pe care noi, oamenii liberi in gȃndire şi crez, il mai putem face este să ridicăm comun o voce şi să votăm schimbarea, cȃnd timpul ne va oferi posibilitatea să ne exercităm acest drept.
 |
| Nebunia de a fi presedinte |
