Totemul dragostei





Totemul dragostei

Un fulg de somn atarna de-o lacrima,
Lumina nu indraznea sa-l atinga,
Caci devenea complice la crima,
Aceea de a iubi, nespuns fara cuvinte.

Domnisori de praf, ascunsi spectatori,
Aplaudau, gestul nefiintat, supletea blanda:
De a marca geneza dragostei, doua vieti,
Nascute lin pentru a fi mereu impreuna.

Divinul mangaia “incaierarea” dulce,
A celor neintelese, dar profund culese,
De spiritul imbratisat cu buzele inflacarate,
Ce-si disputau casa, pasiunea convietuirii.

Nemarginita dragoste, o infinita dezmierdare,
Se arata la coltul gurii, la pulsul inimii,
Scriind pe tabla stelara adevarul existentei,
“Deschide ochii, saruta-ma intens, cere-mi
Ceea ce sunt, iti raspunde printr-un etern,
Te iubesc…” 

cu drag.


Comentarii

  1. frumoasa poezia, daca elimini virgula dupa "cere-mi" descoperi ceva foarte interesant...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Open your mind!

Postări populare de pe acest blog

EGO

Maturitate