Postări

Se afișează postări din 2011

Extazul durerii impaiate

Imagine
Extazul durerii impaiate
"N-am plans niciodata, fiindca lacrimile s-au transformat in ganduri. Si nu sunt gandurile acestea tot atat de amare ca lacrimile?" Emil Cioran 
Geneza unor ganduri atarna greu asupra sufletului si implicit totalitatea fiintei respira din ce in ce mai putin. Ne uitam in gradina viselor, in "Edenul" terestru oferit de divin umanitatii, pierzand cu fiecare ora ce trece, integritatea sinelui. Cu gust de rugina, "limba" scuipa cioburile durerii care cu fiecare margine zgarie cerul gurii, lasand poarta trupului dezrobita de ale sale candva oneste puteri. In clipele amare ale existentei noastre sufletul se pierde de corp si alege sa fuga, departe de radacinile sufocante ce strang cu putere ceea ce suntem. Devenim in fata unor macabre dezamagiri simpli clovni, fara busola si cu chipul rumenit de Frumos-ul transformat in pudra luciferica. Plaja obrajilor este arsa de Soare si nu se bucura de nici un fel de eliberare umeda din partea ochilor…

Note, stari si dragostea

Imagine
Note, stari si dragostea

"...sublim se descopera viata, cu a sa catifelata eleganta si a sa privire delicata, intr-o sclipire de pacat. Dintre coltii delurosi ai unui suras pierdut, culegem franturile unui viitor incert pentru a putea cladi, in doze mici si limitate intensitati, esenta firii. Iubirea, constientizata drept vasla carmaciului angelic, ne alina sufletul, facand loc binelui si exorcizand dorinta de a face rau. Totusi, acest cumul de vise, expectante si credinte, se surpa in fata profitorului. Sunt n' oameni care isi construiesc planurile pe carca acestui sentiment, impartasit in doze nesemnificative, fara rusine, manjiti de un egoism emotional sinucigas. Acest "te iubesc" oferit, in momente potrivite sau hilare, este peceta edificatoare a unui nimic crud. Poarta o haina mincinoasa de cele mai multe ori si certitudinea care poate fi extrasa din aceste litere nu este decat una: Primeste si mergi mai departe. Un principiu elevat, pentru cei care se pot retr…

Adame! Unde ti-e coasta?

Imagine
Adame! Unde ti-e coasta? 

Un cult reinviat de negurile vidului,
Paseste in ograda haului transformat,
Cu coase si topoare inarmat,
In mazga croit, de molii mancat,
Dorind sa extermine Biblia terestrului.

Mimand orgasmul fericirii libere,
Conducatorul lor, maretul Adam,
Ofera gratios, cu ochii sangerand,
Urmasilor lui Avraam, sub stele moarte,
Covorul spre nevertebrata eternitate...

Din chinul folosului deplans de Univers,
Omul, corvoada raului ignorant, rasare,
In umbra celor nestiute, de minciuna roase,
Cu mila-n pietre rumenite si rigid atins,
Sa cerseasca indurare celor fara de Moarte.

"-Voi, zambete false scoateti-va sufletul,
Aruncati-l sub radacina zilelor apuse,
Caci a venit valul detractor, uite secretul!
In vie moarte inima o sa va piara, semne,
Ce v-arata neintrerupta rautate, brutelor!!"

Lent se construi muzeul viu al Apocalipsei,
Peste cadavrele singuratatii impartasite,
Iar Creatorul pironit in stupefactia milei,
Accepta darul nefiintarii, cazanul Orei-rupte,
De…

De vis, Craciunul

Imagine
De vis, Craciunul 

O vraja lina se croieste-n feericul Ajun,
Alintand doar zambete si fericire alba,
Iar oamenii cu drag si incantare asteapta,
Nasterea Domnului in clinchet de zi sfanta.

Sublimul se arata in fiecare fulg de nea,
Ce intr-un bal ceresc, se indragostesc,
De surasul crengilor de brad iar lumea,
Cu ochii sufletului, atinge emotia de sub vasc.

La marginea unui peron, copilul inimii,
Asteapta trenul unui vis de mangaieri ursit,
Si nu il sperie frigul, nu-l roade dorul, subit,
Mirajul cetii dispare, lumina vietii apare.

Craciunul se apropie, gandurile il parasesc,
Desi drumul e lung si teama uneori coboara,
Steaua divina il ocroteste caci spre acasa,
Cu samburele bucuriei rade ratacitorul stramosesc.

-Ferice fie-va inima, curajul sa va-aduca,
Gandul iubirii pure, harta spre linistea implinita,
Fara durerea suferintei si sub deliciul sunetului,
Ce acum cu drag si angelic spune omului:
"Domnul este printre voi, deschideti-va sufletele.."


Va urez SarbatoriFericite..
a…

Gradina demonilor orbi

Imagine
Gradina demonilor orbi

In coltul vrajilor apuse sta ura renascuta,
Cu frica sumelor demente; diavolii canta, 
Despre soborul suferintei, rece si fulguita,
De durere sufocata in chinul umbrelor vii. 


Un mic si intunecat adept al noptii,
Paseste-n mazga Mortii-rasare si subit,
Isi drege pulsul vocii urland pustiului, 
Dezamagirea stransa de-a lungul vietii. 


-De ce tu vid al cariei impulsiv-sobre,
Sa vii azi, intr-o mocirla sufleteasca,
Luandu-mi sangele din ochi, si-n lene,
Lasand in loc, un put de vise inecate?


O liniste, cu miros de rautate crunta,
Suprima glasul vapaii de Iad regurgitata,
Si intr-o clipa uitata, aprinde Focul-Abate,
Dezvirginand altarul promisiunilor desarte. 





Roua unui zambet

Imagine
Roua unui zambet 

Din bruma unei dimineti ce purta cu mandrie culoarea rosie a unor trandafiri vii, apare cu fala in suflet si voiosie in inima, un timid zambet. Avea un chip aparte, un rozaliu calator ii sublinia tenul tanar si un tremur fermecat ii clatina buzele sus, jos intr-un ritm rebel dar totodata extrem de ordonat. Leganat de Luna si mangaiat de chicoteliile stelelor nazdravane, el soptea Universului "Doamne de acum, vei voi sa ma aduci la sanul tau, as fi impacat cu teama, caci am iubit, iubesc cu drag, Erosul viu si fara de dusmani." Gradina Edenului singular, in doleante si pasiuni strigente, parea a fi un cumul de ani, peste copilul batranior dar fericit in corpusul etern.  -Ce zestre ai tu zambet clar? Si unde este a ta mult-prea alintata armata? Caci vin acum in umbra ta, cu divina lumina sa stiu si Eu ce am creat, sa stiu de fii Mei au spalat rusinea.. Ii vad atat de dezbracati, fugind in negura vietii, darul Meu suprem, fara ghidul sufletesc, fara placerea d…

Note, stari si 9 crime pasionale

Imagine
Note, stari si 9 crime pasionale 

"...de un fulg atinse, gandurile suprima zgomotul iar visul devine palpabil, reorientand textura noilor aspiratii. Ce frumos! Uite suprematia unui pas, langa supletea altuia, cum se imbina intr-un vals profund creionat de un povestitor divin, celest, vast superior simturilor umane. Afazic, debusolat intre impartialitatea unui flux complex de pasiuni si revirimentul unei franturi de calm, ma supun unui supliciu cutant, agresiv in visceralitate exterioara si  dezbinat in integritate interioara. Nisipul s-a miscat, cladirea a refuzat fundamentul meu si timid dar sigur odata cu trecerea zilelor, dunele au inghitit fiecare "pergament" desenat de mainile mintii unui visator irecuperabil. Coboara praful stelar deasupra unui amortit si sinucigas timp, fara perdeaua irationalului dezvoltat. M-am decis asupra celei mai jurate intruziuni in meditatia sufletului si am pornit cu dreptul intr-o noua cruciada cu dorintele ascunse. Unde sa fie regasire…

Pe zi ce trece

Imagine
Pe zi ce trece 

Privesc cu ochii inimii spre tine,
Ce vad? Un lac feeric mostenit,
Cu atata drag prin zambetul ursit,
De mine..


Te imbratisez, timpul suspina,
Se uita cu sfiala eterna catre noi,
Doar stie, cum visele se-aduna,
In jurul unui puls croit in doi. 


Sarutul, catifeaua buzelor unite,
Apare cu iz de miere intr-o secunda,
Purtand dorul neintrerupt ce spune,
"Lasati-ma sa va alint si maine." 


De sub cascada emotiilor renascute,
Iti multumesc, in toiul noptii instelate,
Pentru darul de a fi tu ce mi-l oferi,
In fiecare zi cand eu respir langa tine..


Magie

Imagine
Magie

Orb, am fost, de n-am vazut dulceata,
Unui sarut real cu gust de suflet cald.
Vad, clar frumusetea din seara, 
In care nu m-ai alungat, soare-smarald,
Facandu-mi inima sa bata iar...


Mut, in tacerea unei moarte pasiuni,
Mi-am julit in intuneric viata,
Dar uite acum prin tine ceata, 
A disparut, linistea apare, sa stii, 
Zilnic, cu buzele unui drag iti voi, 
multumi...


Cat de sublim este al tau, suras, 
In perlele oceanului croit, o placere!
Teama nu mi-e, precum un ingeras,
Iti vad aura pulsand, imi dai putere, 
Nu te voi dezamagi, voi fi al tau, zi..
...dupa zi.


Ne contopim intr-un suflet sub ele,
Maicutele destinului ce ne ocrote<

Demnitatea unui suflu

Imagine
Demnitatea unui suflu


Respectam tacerea si ale ei distinse veleitati. Apreciem zilele asmutite in ascunzatori firave si ale lor "delicii" trecatoare. Mangaiem momentele de solitudine, chiar daca poarta peceta unui necaz sau bucurie, si mergem cu obloanele trase in zidirea continua a vietii. Ne scarbim cand vedem tinere ademenind si iubindu-se cu barbati insurati, precum de altfel ne ingretosam de lipsa de crestinism, onestitate, puritate emotionala in acest tip uniune (deplorabil). Ne minunam cand vedem ca inima incepe sa bata, sa schiteze gesturi de amabilitate. Ne asteptam ca oamenii sa fie darnici, sa fie cu grija si compasiunea in suflet de fiecare data cand interactionam, socializam. Obosim cand suntem dezamagiti si ne intristam cand avem anumite asteptari, iar ele sunt plasate doar intr-o gara fara trenuri, fara pasageri, fara bilete. Totusi viata este croita cu demnitate de gandurile si actiunile noastre. Uneori, gresim si fugim dupa iertare. Alteori ne regasim fara sa…

Covorul suferintei

Imagine
Covorul suferintei
Cu Timpul nu mă cert, dar simplu ii cuget moartea, Obositor vine tic-tac foşnind zilnic noi lacrimi din viata, Ce nu le vreau, in plaiul minţii mele veşnic tulburate, Mort, să renasc in linişte cu un sobor de rămurele.
Incertitudini mă cuprind, aerul rece imi dezmiardă suflul, Cu ochii inlăcrimaţi cad in genunchi şi-mi văd destinul, Neantul, tribulȃnd in depărtare, m-aruncă in cuşca veşniciei, Făr de scăpare mi-amintesc de solul ce işi cheamă Fiul.
Un frig să mă cuprindă

Note, stari si Iadul

Imagine
Note, stari si Iadul


Joi sau in fiecare zi, 7 decembrie 


"...Cuvintele, uneori sunt insuficiente, oricat de atent ar fi ele culese din buchetul emotiv al inimii. Actiunile poarta si ele peceta imuabila a tacerii. Gandurile se pierd si ele unele de altele lasand loc unei apasatoare senzatii de neimplinire. Drumurile ce candva aduceau un licar de calm iau forma unor balauri nesatuli care musca si musca fara rusine. Visele, de fapt mai bine zis cosmaruri recurente, suspina si ele caci vremea cand puteau respira cu usurinta sub patronajul somnului liber de constiinta, s-a dus, omorata de greutatiile sufocante ale sufletului. Fara refugiu, unde sa fie locul ultimei farame de om? Poate fi el plasat intr-o grota adanca, unde haurile cele mai intunecate mentin orgii carnale fara nici o retinere? Tind sa inclin spre detasarea suprema, spre neantul aprins al eternitatii. Moartea nu se inchina Timpului, ea nu are stapan si nici program definit. Ingerul negru al vesniciei apare in cununa serii…