Whispers in the dark

Iubirea intr-o imbr ăţ i ş are Era o sear ă albastr ă , cu stele-perle pe cer. Era o lini ş te inc ā nt ă toare, cu pulsul fericirii in aer. Era o ging aşă armonie, cu vise juc ā ndu-se pretutindeni. Era o priveli ş te magic ă , cu m ā ng ā ieri timide ce se reg ă seau in clipe furate. Era o fr ā ntur ă de timp ascuns ă , o adiere a lunii martie care cu tandre ţ e ne-a adus impreun ă . Eram noi, imbr ăţ i ş ati, pierdu ţ i de restul lumii, purta ţ i de c ā ntecul suav al inimilor intr-un vals uns de serafimi ş i atins de Dumnezeu. Incercam, precum un copil sfios ce a ş tepta cu ner ă bdare Cr ă ciunul sentimentelor, s ă te simt, s ă aud glasul sufletului t ă u cum ş opte ş te cuvinte dulci inimii mele. Ş i nu puteam dec ā t s ă m ă las condus de fream ă tul buzelor tale in aventura necondi ţ ionat ă , nobil ă ş i delicat ă a vie ţ ii: iubirea. Gura mea gr ă ia incet la un milimetru de lobul urechii tale drepte, cu drag ă pl ă cere ceea ce fiin ţ a mea vedea in tine:

Smile When your lips whisper, In warm silence my name, I smile. When your hands hold, In soothing embrace, My body, my love, I smile.  But when you smile, My heart begins to write, Poems, songs and endless stories of happiness divine. When your eyes look at me, My very soul drowns in joy, For in a second I smile. When your body embraces mine, Fear starts to fill my essence, For in minutes you’ll escape, Leaving me with a smile. But when you smile with love, I smile back and slowly, The stars form thy name, with an “I” and love near by. My blessing, my comfort, you should know by now that I cherish your smile while I love your heart with each passing day slightly more.

R estul e t ă cere Arhangheli z ā mbind u ş or, Cobor de Sus plutind din stele, Pe scara fericirii cor, A inimilor sc ă ldate-n iubire, Divina lini ş te, Iar restul e t ă cere. Noaptea timid se dezbrac ă , Pict ā nd lumea-n lumin ă , Doar Mihai aduce cuvinte, De Creator alese, profe ţ ii eterne, Despre destine-n drag impreunate, Mireasma s ă rutului dintre suflete, Ş i restul e t ă cere. Portarul basmelor albe deschide, U ş i, por ţ i c ā ndva ferecate, Ce azi primesc adev ă rul vie ţ ii, Ar ā nd cu sufletul tomul tinere ţ ii. Ş i p ăş esc noii oameni, Cu picioarele gola ş e, Pe covorul petalelor rubinii, Ale trandafirilor ren ă scu ţ i, In dragoste, Iar restul e t ă cere.  "Cel mai frumos dar,   Buzele tale,  Cea mai dulce avere,  Mangaierea ta,  Si uite asa,  Tu muza,   Eu poetul,  Zambete,  Bucurii si fericire,   Sa tot adunam,    Printre sarutari  Si imbratisari..." 

O fat ă ce-o iubesc Soarele ferice nu apune, F ă r ă , timid ş i u ş or s ă nu fure, Z ā mbetul t ă u croit de-o frumuse ţ e, Angelic ă , dulce f ă r ă pereche. Visul vie ţ ii cu drag se-a ş terne, In Paradisul vocii tale, Ce alin ă privirele trec ă toare, Doar simt lini ş tea duio ş iei primare. Furat ă din Troia Luceaf ă rului luminos, Tu e ş ti tandre ţ ea dragostei reale... Nepre ţ uita basmelor, iubita inimii mele, C ā t mi-a ş dori s ă por ţ i din stele, Ce simt pentru tine ca vintage-m ă rgele. Te-ai reg ă si prin muze de arti ş ti, C ă ci chipul t ă u ofer ă lini ş te, L ā ng ă splendoarea ş i minunea de a fi, Lacrima trupeasc ă a Raiului, Comoara unui t ā n ă r ce te iube ş te. Drag ă domni ţă , "Dorul, in flac ă ra nop ţ ii luminoase, m ă indeamn ă s ă te m ā ng ā i a ş a cum pot, prin litere croite de inim ă . Buzele tale, rozaliile smaralde ce le iubesc, le doresc din ce in ce mai mult, pe m ă sur ă c

Graiul m ă rii A luneci pe culmile somnului, Ş i timid, pe m ă sur ă  ce ochii Se inchid u ş or, realizezi, C ă p ăş e ş ti in visul inimii. Te reg ă se ş ti in calmul serii, Liber ă -n sim ţ uri at ā t de dulci, F ă r ă triste ţ e sau posibile griji, La malul m ă rii cristaline, Of, ce frumos r ā zi! In ochii t ă i se reflecta valurile Albastre, vii ce intr-un dans ginga ş , I ţ i declar ă gra ţ ios iubire. Trupul delicat se dezmierd ă doina ş , In boabe de nisip cu vanilie, Ce sub c ă ldura unor juc ă u ş e stele, Se topesc pe a ta lin ă piele. Timid porne ş ti spre masajul apei, Baia nocturn ă pe care-o iube ş ti; Se-a ş terne precum o m ā ng ā iere, Iar tu oferi Lunii sur ā sul ce cere, Un glas de bun ă tate din buze-miere, Soptindu- ţ i: „treze ş te-te, a sosit m ā ine...” Deschizi ochii sub c ā ntecul lirei suave, A ingerilor care deseneaz ă cu duio ş ie, Pe al t ă u chip drag un z ā mbet. Acum, fugi g ă rg ă

Usa inimii EL: Acum, sub umbra ciresului, putem vorbi? Ea: Putem vorbi in tihna. Putem indulci acest vant de primavara cu soapte si imbratisari calduroase. El: As vrea sa stii ca dragul tau glas mi-a alintat sufletul aducandu-i odihna dupa care visa cu atata pasiune. Aproape, cat mai aproape de buzele tale cu gust de miere, ma aflu si zambesc usor…doar vad in ochii tai lumina. Ea: Ma iubesti? Vei veni cand, in zile mohorate si suparari, voi avea nevoie de tine? Ma vei asculta fara sa ma intrerupi cand ceva vreodata o sa-mi apase pe suflet? Imi vei aduce claritate in baia de sentimente in care ma scald zilnic? Vei fi tu, cel pe care-l vad acum in reflectia ochilor ce ma privesc, in zilele care urmeaza sa ne testeze valsul inimilor? Ma iubesti cu adevarat? Spune-mi clar si intr-o soapta… El: Ochii mei atunci cand sunt privilegiati sa te cuprinda in totalitate sunt vesela prin care sufletul respira bunatate. Nu as putea sa nu fiu cuprins de o bucurie unica atunci cand sunt l

Prin ochii mei Atāt de sublimă, te-arăţi, Sub māngāierea lină a Lunii, Reflectānd ca un inger intre oameni, O lumină ce-mi alină inima. Izvor aprig de frumuseţe, Buzele tale is unse cu gingăşie, Si oferă dulceaţa tinereţii, Celor ce le fură cu tandreţe. Atāt de mlădios, te-aşezi, In casa vieţii mele simple, Aducānd odihnă-n vise, Si fericire prin necuvinte. Acum, imbrăcat cu umbra dorinţei, De a te ţine-n braţe, aş vrea uşor, Să-ţi şoptesc chiar de-n văzul tuturor, „Te iubesc, farmec al zorilor cu dor” (de chipul, zāmbetul, sărutul tău, Ce se descoperă-n mine cānd in cor Gāndurile urlă numele tău...) Atāt de fragedă, doar eşti, O lume desprinsă din poveşti, O sclipire de heruvimi indrăgostiţi, Mireasă de-a pururi a inimii Poetului, Ce şade-n tronul intrebării, „Unde te duci, atunci Cānd nu eşti, A mea şi lāngă mine?”

SMS de dragos..love Spune-mi pe nume uşor, Si printre dulci cuvinte, Să asculţi cāntecul inimii, Ce alintă tandru uneori, Lāngă banca vie a dragostei, Priviri imprumutate, Si regăsirea plăcerii. Lasă-mă să te dezmierd, In şoapte regeşti sorbind, Gānduri fragile ce-şi doresc, Să fii o muză lină adāncind, Pulsul buzelor de rozalii safire, Ce doar numele unui noi, şoptesc. Leagă-mi trupul de al tău piept, Acolo unde domneşte drept, O inimă-regină aparte ce „porunceşte”, Unui rob uns in curate atingeri. Fugi in clipe atinse de ingeri, Tināndu-mă de mānă, de suflet, Cu mine şi-un sărut sub ele, Ale noastre rămurele. Tānjeşte, cere, fură o frāntură din mine, Să vezi, să simţi cu ce m-ai imbrăcat, Nu in fire de aur sau alte rugini materiale, Cu haina iubirii, odihna sufletului agăţat, Ce zilnic mă protejează de... Eternul prezent in ceilalţi, rău intruchipat. Eşti ultima speranţă, un felinar in fericire, Fără minciuni slino