Whispers in the dark

V ȃ rtejul inimii Sub clarul cascadei de azur număr picăturile clipei, Si imbrăţişat de vistieria pasiunii adun praful divin. La firul remuşcărilor contemplative pesemne milei, Ii revine demnitatea de a-mi inm ȃ na floarea de dafin. Străfulgerea din ochii tăi limpezi, in profunzimea laptelui, Imi apare precum un vis in minte, eliber ȃ ndu-mi simţurile. Alintul tău suspină atunci c ȃ nd dorul intervine, dar fiicele, Inimii mele adorm m ȃ ng ȃ iate de respiraţia caldă a sufletului. Am g ȃ ndul la tine, am inima incătuşată de bunătatea ta, Si văd cum firele de aur ne leagă de un destin uns in iubire . La marginea ultimei priviri, adulmec farmecul ce mă alinta, Sub cascada emoţiilor activ neliniştite, reprimate in orbire. Cristalinul cafeniu al pasiunii ce ţi-o port cu drag cresc ȃ nd, Imi liberează datinile demult uitate şi in plăcere reoneroasă, Adorm cu inima privind spre chipul tău. Liber, atent voind, Dulceaţa buzelor, imbrac viitorul sentimentelor croite in vatră.  drag , Blu

ACT IV. Mugurii primatului divin A mintiri şi legături paternale, criza identităţii prin care trece omul, soborul cultului uitat precum şi adierea prea puţin onestului „Domne ajută” reprezintă mugurii alintaţi ai umanităţii de azi creată din ruinele unui ieri perimat. Moralitatea credinţei oarbe desprinde omul de propriile create probleme, alung ȃ ndu-l de l ȃ ngă m ȃ ng ȃ ierea reală a divinităţii. Merg ȃ nd cu capul sus, incredinţaţi complet in privirea translucidă a invăţăturilor religioase părinteşti, mulţi oameni (mai ales tinerii) se pierd in respectarea oarbă a unor „obligaţii” ritualice lipsite de fundamentul doctrinar profund. Menirea predicilor, luminarea interioara şi aprinderea in sufletul omului a flăcării către salvare, a ruginit datorită trendurilor propuse de mass-media. Destinul prinde aripi atunci c ȃ nd ingerii Celui de Sus ajung să ne cuprindă visele, activităţiile zilnice, cruciada activă impotriva influenţelor ce ne pot duce spre infăptuirea unor lucruri mai

ACT 3. Virilitatea omului de catifea  S ub pasiunea amiezii călduroase ce infăţişează colţii atent şlefuiţi ai Soarelui, revirimentul emoţiilor umane cunoaşte noi dimensiuni. Dinspre valul potenţelor deluroase ale forţelor primare, apusul g ȃ ndurilor de m ȃ ine se suprapun cu simplitatea omului de a-şi condiţiona existenţa. Oare c ȃ te destine se ascund in cazanul fumuriu al vieţii? Electricitatea transmisă de sărutul voios al păm ȃ ntului cu umbra cerului, se simte in vocea fiecărei fiinţe, in m ȃ ng ȃ ierea caldă a fiecărui v ȃ nt ce indrăzneşte să se perinde pe l ȃ ngă zumzetul plagiat al iubirii terestre. Pe l ȃ ngă alarma decadenţei generale a celor ce işi iau delirul intre dinţi şi merg candid peste apa deziluziilor, se aproprie noul cumul de emoţii, se simte schimbarea. I n şuierul vaporos ce izvorăşte in mintea locuitorilor acestei Terra, macazul transpune sufletul in vesela nemuncită, etern os ȃ ndită plăcerilor. Secundele, minutele, orele se succed cu o viteză uimitoa

ACT 1 . O borul din spatele furtuni i  A supra c ȃ mpului verde, locul mirific al florilor de mai, deliciul vizual al lumii inconjurătoare, se intindea duioşia razelor Lunii, eterna calmă. Sursa clarităţii inţelegea tonalităţiile ce frecventau culorile diverse din covorul neast ȃ mpărat al păm ȃ ntului. Sub stindardul războiului care prezumtiv se arăta in cerurile de sus şi de jos, un copil lovit de patima propriei inocenţe alerga in neştiinţa iminentului răsărit pe l ȃ ngă toate florile ce le int ȃ mpina. Pentru el viaţa era un cumul de emoţii pure, un adio continuu greutăţiilor, o speranţă pentru fiecare nedreptate ce i se aducea, un z ȃ mbet pentru fiecare lacrima ce i se provoca, o privire caldă pentru fiecare răutate care il pălmuia şi un chip care dorea onestitate şi şansa de a-şi arăta inima. Sub nucul turcoaziu care il chema pe năstruşnic de multe ori era scris pe o tabletă cele 10 aspiraţii pe care copilul le citea şi işi ghida viaţa după ele.  „ 1. Iubeşte pulsul şi g ȃ nd

Plăcerea de a fi verde Cei doi tineri indrăgostiţi ţin ȃ ndu-se de m ȃi ni, scăldaţi cu spor de aburii trenului şi afundaţi complet intr-o incleştare epică a buzelor, păreau o imagine vie a purităţii vieţii. El, un cumul de ani fragezi dar incoronat cu bruma bătr ȃ neţii prin c ȃ teva fire in părul lui negru, dorea să imortalizeze momentul simţind cum bătăile inimii deveneau singurele moşteniri demne de a fi transmise lumii. Imbrăcat in patima dorului şi inveşm ȃ ntat cu respiraţia ei, gradual o str ȃ ngea mai puternic dar totodată tandru in braţe incerc ȃ nd să-i arate c ȃ t de mult ii lipsise m ȃ ng ȃ ierea delicată a sărutului şi pulsul simplei ei prezenţe. Ea, o adiere rozalie a frumuseţii, lină in exprimarea sunetelor ce izvorăsc din primatul emoţiilor, se temea că momentul urma să se stingă, că totul se putea sf ȃ rşi prin anunţarea plecării lui. Totuşi, căldura corpului ce-l imbrăţişa, bătăile inimii pe care le asculta, privirea echilibrată ce o imbrăca, ii aducea liniştea z