Postări

Se afișează postări din iunie, 2011

Piruete, vals si cadre

Imagine
Piruete, vals şi cadre C u trupul dezgolit de vise m-aştern comod pe o bancă, sub o oarecare salcie, la marginea unei eterne mări de-un măsliniu necopt. Sunetul delicat al valurilor ce işi pierde esenţa la impactul cu firele nemuritoare de nisip, devine muzica perfectă oferindu-mi prilejul de a mă bucura complet de tainele ascunse ale naturii. Cuvintele devin o parte din timp şi aleg să mă cufund in g ȃ ndurile asurzitoare care precum o cascadă de azur suflă pierdute regrete şi inmorm ȃ ntate suspine. Despic ȃ nd ţesătura zilelor cu ruşine realizez că am subestimat comoara sentimentelor cu care omul se inconjoara şi refuza să-i asculte corzile line. Marginea ignoranţei se surpă şi precum malul morii de lemn arde sub stelele de foc ce cutreieră noaptea cerul căr ȃ nd mesajele Universului, adoarme in vaste minciuni .  D in vlăstarul dorului arhiprezent in inimiile oamenilor, apare speranţa care strănută un sărut delicat pentru micul copil care pl ȃ nge, simţindu-se ameninţat de nori

La poalele Timpului

Imagine
La poalele Timpului I eri dormeam merg ȃ nd prin pasajul viselor spre un tăr ȃ m necunoscut dar vag familiar, cel puţin il simţeam aproape sufletului, cunoscut doar lui. Azi, miros a z ȃ mbete trandafirii aşezate atent pe linia ascendentă a frunţii line, dezvirginată de patosul de a fi pur şi simplu om. La limita zilei de m ȃ ine percep dansul aleatoriu al privirilor furate de curtezane angelice, sibile eterne ale foşnetului turcoaziu din prima zi de iulie. Iar m ȃ ine cu revigorantul miros de frigiditate transparentă se plasează l ȃ ngă g ȃ ndurile răpuse de Răsăritul fecund. Prins in morişca timpului bucuria secundelor ce urmează să-mi aducă un grad de progres spiritual, moral şi intelectual se suprapune peste tristeţea s ȃ ngerandă a secundelor ce le pierd arunc ȃ ndu-mă in jocul morţii graduale cu finalitatea lui endemică. Preot in cazanul destinelor, taina ascunsă a forţelor primare ale Păm ȃ ntului, observ detaliile pierdute ale vietăţiilor, c ȃ mpurile nesupuse zeilor de ieri s

Vantul cenusiu al mortii

Imagine
Drumul spre moarte T impul venise, gloata secundelor mă chemau agresiv şi mă impungeau cu glasul lor strident să merg inainte spre culmea inaltă a viselor deşarte. Viaţa mă orbise, acum mergeam desculţ pe fragmetele sufletului meu colţuros şi tăieturile deveneau din ce in ce mai greu de suportat. Nu auzeam dec ȃ t clinchetul nălucii ce mă acompania, o ur ȃ ţenie de făptura, cu ochii roşii, s ȃ nge izvor ȃ nd din negura retinelor, cu o gură descusută de restul feţii pierdute in gol iar lipsa m ȃ inilor cu infrigurare mă infricoşa. Stiam că torţionarul mă conducea cu o duhoare ce ofilea florile şi omora g ȃ zele nevinovate care cugetau să se aproprie. Inima demult işi pierduse suflul doar, doar din c ȃ nd in c ȃ nd mai arunca c ȃ te o bătaie arăt ȃ nd inchisorii corporale că piatra de temelie a motorului organic incă era unsă. Simţeam cu ochii cum stejarul meu mă chema, il vedeam cu sufletul descătuşat de graţiile deprimante ale eşecurilor, ale lipsei conştiente de compasiune şi mai a

Presedintele indestulat de bine

Imagine
Intoxicat de putere   O mul este cu adevărat o fiinţă complicată insă această stare de fapt nu condiţionează abjecţia verbală şi lipsa de orice relaţionare logică. Visceralitatea nocivă a unor personaje ce acum conduc destinul unei ţări, mici sau mari, pare extrasă dintr-un roman de groază idiotic. Recent, populaţia relativ redusă care incă mai g ȃ ndeşte prin plaiurile „grădinii Carpatice” a fost supusă unor valuri ingrijorător de agresive de prostie vindicativă. Un guvern al nulităţiilor, prin nulităţi atoateziditoare şi pentru nulităţi brutăreşti, a reuşit să ingenuncheze recent ultima făr ȃ mă de demnitate a clasei conducătore din Rom ȃ nia. Aceste vieţi golite de sine, de orice legăm ȃ nt moral sau logic cu societatea, sunt condamnate la un etern cotidian presărat cu subtilităţi artificiale dar lipsit de orice măsuri elementare de igienă. Intr-o cronică contemporană astfel de paraziţi neobrăzaţi ar juca rolul bufonului netalentat mereu cu sentinţa deasupra capului ulterior pier

Un Rai insangerat de viu

Imagine
Un Rai ins ȃ ngerat de viu I zgonit complet din ceaţa decenţei simple de a trăi, fulgerul privirii mele atentează la eternitatea conştiinţei. Pasiunea neantului ingrijorează p ȃ nă şi cel mai destoinic filosof deoarece linia subţire dintre siguranţa albului şi francheţea delirantă a negrului este mult prea fragilă pentru a-mi susţine determinarea. Discut ȃ nd cu umbrele eliberate pentru o serie scurtă de minute, incerc să-mi păstrez calmul şi să nu cad victimă viciului de a deveni purtătorul blazonului de aur ins ȃ ngerat. Este o luptă pe care ştiu că nu aş putea să o c ȃ ştig dar potenţa laturii mele luminate nu a fost pusă la incercare dec ȃ t odată. Rănit grav, cu cicatrici ce insă s ȃ ngerează in tomuri delicat redactate, cred că experienţa trecută nu poate fi un semnal pozitiv pentru o eventuală reconfruntare. Totuşi prezentul candid ce imi alintă suflul imi arată subtilităţiile intunericului de m ȃ ine şi importanţa Răsăritului. De altfel consider că prizonieratul ignoranţei