Postări

Se afișează postări din iunie, 2012

Lacrimi din soare

Imagine
Lacrimi din soare
O să inţelegi peste luni sau zile, Cum plānge inima cu lacrimi fine, Şi totul pare a fi sculpat de fire, Gāndindu-mă la o viaţă fără tine.
Lacrimi vărsate in cuptorul nopţii, Mi-ating sufletul pentru-că māine, Voi vrea să mi te aduc aproape, Şi tu nu vei putea deloc veni.
Alegeri in suspine și regrete crude, Unde ești tu cānd pentru mine, Totul se surpă, născānd brute ruine? Incep să alerge pașii fără durere, Căci nu mai simt vie plăcere; Sărutările vor deveni praf de iele, Şi vrăjitoare arse fără nume.
Voi număra granule de nisip uitate, In pulsul altei fete fără dragoste, Pierzāndu-mi viaţa, mintea și inima, In parcul din Copou pe-o bancă vie pulsānd a singura iubire…
Şi trecători vor asculta șoapte dulci, Cāndva impărţite-n tandre imbrăţișări. Iar eu mă voi cuibări peste mări, Departe de-o Romānie a unui noi, Ce nu-mi aparţine…
Ultim dialog: 
El: A venit noaptea, iar nu sunt stele, tristetea mi le-a furat si le-a dus undeva departe. Ea: De ce esti trist? El: Deoarece te iubesc asa cum inim…

Dezamagire

Imagine
Dezamagire

"...sorbim orele vietii cu zilnice sperante, atent croite de suflet si ingrijite uneori cu prea multa atentie de inima. Ne trezim cu mii de ganduri delirand a frumusete si liniste pentru ziua ce se intrezareste la orizont, soptindu-ne: "azi totul va fi bine, va fi asa cum imi doresc.." Totusi cand rocile destinului ne lovesc si totul se naruie un singur sentiment isi face aparitia la colt de strada, imbracat in haine de sarbatoare, dezamagirea. Oglinda pare a reflecta iluziile corupte de neimplinire intr-un singur obosit, plans si sters chip: al nostru. Isi face aparitia acel fals drum catre inchidere, catre vasta izolare ce nu indrazneste a vorbi ci doar manjeste sufletul cu amaraciune si suferinta latenta. Unele dezamagiri rasar direct in spirit, "inflorind" cu nepasare de-a lungul unei lungi perioade de timp fara sa tina cont de craterele aparute in fiinta. In astfel de momente timpul pare a se opri, nedand nici o sansa interiorului sau exterioru…

Testament

Imagine
Testament
M-așface praf să fiu purtat De vāntul tristși indurerat, In corpul ruginit al viselor, Casa de veghe a ruinelor.
Şi ce contează atunci cānd lacrimi, Se strāng in suflet precum un rāu, Ce curge valuri-valuri noapte zi, Tinānd cu greu furia-n frāu.
Dar orele se pierd in necuvinte, Lāngă un gānd de moarte rușinos, Şi chiar de lumina ochilor se stinge, N-am locul meu printre morminte.
Şi scuip cenușă cānd respir, Inchizānd in mine ura fără leac, Devenind ușor pesemne,

Cat de frumoasa

Imagine
Cāt de frumoasă Cum așputea, eu bietul pelerin, Al dragostei fără buletin, Să merg prin viaţa ta atāt de ușor, Cānd tu mi-ești linișteși dor?
Şi așvrea săștii, acum că doare, Simţind un iz de dură supărare, Lipsindu-mă de zāmbetul dulce, Ce-mi face inima noaptea să cānte. Iartă-mi copilăria, iartă-mi ochii, Ce nu obosesc să te privească Cu iubire de Sus, zilnic culeasă.
A mea domniţă-māngāiere, uite Cum sufletul te strigă-n depărtări, Şi tot ce sunt, e al tău fără intrebări. Vino cu buzele unse-n miere, Acea licoare a bunătăţii pure,

Corpus Tristitae

Imagine
Corpus Tristitae

De la inceputurile unui ieri trecut si avantul perpetuu al viitorului tristetea mereu a fost o constanta in viata omului. Fie in doze mici sau mari, cicatricea unei dureri adanc inradacinata in suflet si-a facut simtita prezenta de fiecare data cand starea mentala inregistra un low ingrijorator. Inabilitatea unui zambet si sentimentul de goliciune, par a fi principalele efecte ale acestei stari, neluand in considerare etern prezentele lacrimi sau dezamagiri oferite inconstient celor din jur. Tristetea are un venin puternic, raspandindu-se rapid in suflet si limitand capacitatiile persoanei de a relationa cu cei din jur. Totul devine neinteresant, apasator si refugiul incepe a fi cautat undeva departe in terte sunete sau imagini neintelese. Restul oamenilor de multe ori blameaza tristetea si implicit pe cei care o au in spirit drept marca vie a simplei existente insa nu inteleg cat de greu este sa pasesti in lume cu o asemenea cruce in spate. Din nefericire, sa fii tri…

Un poem pentru sfarsitul secolului

Imagine
Un poem pentru sfarsitul secolului
                                de Czeslaw Milosz

Cand totul era bine,
Si notiunea de pacat disparuse
Si pamantul era pregatit
In pace universala
Sa consume si sa se bucure

Eu, din ratiuni necunoscute,
Inconjurat de carti
Ale profetilor si teologilor,
Ale filosofilor, poetilor,
Cautam un raspuns,
Infuriindu-ma, strambandu-ma,
Trezindu-ma noaptea, mormaind la apus.

Ce ma apasa atat de mult
Era oarecum rusinos.
Sa vorbesc tare despre acest lucru
N-ar demonstra nici tact, nici prudenta.
Ar parea chiar o ofensa
Adusa bunastarii umanitatii...

Vis dulce

Imagine
Vis dulce Tu, cu buzele unse-n fericire, Şi sufletulșoptind dragoste vie, Ai venit precum un inger tandru, Să-mi luminezi viaţa cu bucurie.
Tu, cu surāsul ce-l iubesc, De-așsta să mă gāndesc, Cāt de mult te preţuiesc, Așconsuma mica eternitate, Prin Universul plin cu stele, Şi m-așintorce făr’ de dreptate.
Tu, cu clipe croite-n pasiune, Şi libere-n simţire māngāieri, Mi-aduci un vis de lină fericire. Şi intr-un sărut mă-ntinerești, Golindu-mi inima de supărări.
Tu, cu ore iubite de heruvimi,

Pentru ca esti

Imagine
Pentru ca esti Gānduri, gānduri, o gānduri, De ce mi-aduceţi adierea tristă, In umbra unei nopţi atāt de lungi? Şi singur, in această vie vară, Număr frunzele ce se aștern deodată, Peste furtuna de liniste arată.
Inimă, inimă, tu inimă, Fie-ţi milă de mine, De ce vrei să mă lași pradă, Singurătăţii fără de cusur? Lipsit de farmec sau pasiune, Să fi ajuns o umbră trecătoare? Unde-i colţul meu de liniște, Oare, Voi fi vreodatăși eu bine?
Casa e goală, patul suspină, Trupul se zbate-n timpuri-uitare, Sufletul plānge iar n-am cuvinte, Iar visul devine o amintire. Imi pare răuș

Draga mea

Imagine
Draga mea, Mii deșoapte intr-o seară lacrimi-stele, Puse falnic fără teamă de inimi călătoare, Reușeau să mi te-aducă cu tandreţe, Pe-un nor de vise sclipind a frumuseţe.
Şi-n preludiul vieţii despre tine, Zāmbesc cu drag razelor de soare, Ce zi de zi nutresc gingașă iubire, Nobilă-n simţire, puternică-n fericire. Clipele se strāng cu nerăbdare, In colţul timorat de simple cuvinte, Desenāndu-te cu fire de nemurire.
Un vis-n vis atins de Raiul timpuriu, Te-a eliberat in inima unui fiu Al dragostei-pasiuneși-al gāndurilor Punte inspre graiul suav al ingerilor.
Mai ieri sufletul aprig se certa cu inima, Nefericit că aceasta, se pare, nuștia, Să numere galaxiile din vastul mine

Balanta dragostei

Imagine
Balanţa dragostei „...omul ce se regăsește in pulsul delicat al iubirii, puţin cāte puţin, este invăţat de acest sentiment taina vieţii. De s-ar gāndi pentru o clipă, intr-un calm profund, un tānăr la frumuseţea acestui nobil cuier de speranţe și vise, Cerul și-ar deschide gratia și ar umple cu inocenţa unui copil, inimi și suflete. Mulţi nu inţeleg pulsul dragostei, alegānd scurtătura tipică societăţii actuale in care trăim. Din nefericire, sexul a devenit singurul lucru care contează, iar o mașină, o haină de firmă ostentativ afișată și un comportament arogant par a fi momeala perfectă pentru tinere fără personalitate sau demnitate. Per ansamblu, această epidermă a dragostei, superficială și uitată, nu-și are rădăcina in oamenii capabili să iubească cu adevărat, sincer și necondiţionat.
Iubirea este o artă naturală, un fluviu de apă cerească ce izvorăște din culoarea pulsatilă a inimii, eterna războinică și preoteasă a sentimentelor. Un „te iubesc” are aripi, duce graiul in vastitate…