Testament


Testament

M-aș face praf să fiu purtat
De vāntul trist și indurerat,
In corpul ruginit al viselor,
Casa de veghe a ruinelor.

Şi ce contează atunci cānd lacrimi,
Se strāng in suflet precum un rāu,
Ce curge valuri-valuri noapte zi,
Tinānd cu greu furia-n frāu.

Dar orele se pierd in necuvinte,
Lāngă un gānd de moarte rușinos,
Şi chiar de lumina ochilor se stinge,
N-am locul meu printre morminte.

Şi scuip cenușă cānd respir,
Inchizānd in mine ura fără leac,
Devenind ușor pesemne,
Un timorat copil locuit de durere,
și fără un viitor călduros…


Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a