Dezamagire

Dezamagire

"...sorbim orele vietii cu zilnice sperante, atent croite de suflet si ingrijite uneori cu prea multa atentie de inima. Ne trezim cu mii de ganduri delirand a frumusete si liniste pentru ziua ce se intrezareste la orizont, soptindu-ne: "azi totul va fi bine, va fi asa cum imi doresc.." Totusi cand rocile destinului ne lovesc si totul se naruie un singur sentiment isi face aparitia la colt de strada, imbracat in haine de sarbatoare, dezamagirea. Oglinda pare a reflecta iluziile corupte de neimplinire intr-un singur obosit, plans si sters chip: al nostru. Isi face aparitia acel fals drum catre inchidere, catre vasta izolare ce nu indrazneste a vorbi ci doar manjeste sufletul cu amaraciune si suferinta latenta. Unele dezamagiri rasar direct in spirit, "inflorind" cu nepasare de-a lungul unei lungi perioade de timp fara sa tina cont de craterele aparute in fiinta. In astfel de momente timpul pare a se opri, nedand nici o sansa interiorului sau exteriorului pentru o succinta revitalizare sau pertinenta recuperare, mai totul devine purtatorul celui mai agresiv virus: negrul. Dezamagirea are multe forme si intensitati dar de cele mai multe ori amprenta asupra individului este cam aceeasi; de durata si apasatoare. O astfel de experienta poate atinge epiderma increderii si zdruncima extrem de serios, pana ce ramane doar un desert rosu mereu prezent de-a lungul vietii. Dar presupun ca societatea noastra e pavata de-un sir necizelat de oameni pregatiti mereu sa aduca dezamagiri surpriza si cu gust prelung. Unii sunt fericiti in simtire si nu pun in desaga sufletului dezamagirile, astfel trecand prin viata uitand de eventuale sentimente neplacute, durere sau vreo farama de suferinta...alti sunt mai putin norocosi..."

Dezamagirea in viziunea lui Petru Cretia

"...dezamagirile sunt lucruri curente, sunt pline de dezamagiri vietile noastre. Dezamagirea este inselarea increderii sau sperantei. In contextul dezamagirii, increderea si speranta pe care le-am  investit in cineva sau in ceva se dovedesc amagiri, iluzii, pareri si asteptari desarte. Iar in locul lor ramane nu doar regretul ca ceva nu s-a implinit, ci si ca ne-am putut amagi sau lasa amagiti. Nu toate dezamagirile sunt de acelasi fel. Sunt unele legitime:in momentul cand ne-am investit increderea si speranta, toate aparentele erau in favoarea noastra, intre asteptare si viitoarea ei implinite nu parea sa existe nici o disproportie, eram cu totul indreptatiti la un grad mare de certitudine. Ca sa survina dezamagirea nu sunt de conceput decat trei cauze:
1. mistificarea: datele oferite sperantei noastre erau false.
2. realitatea: in care ne-am investit speranta, pozitiva la data aceea, s-a alterat pe parcurs.
3. ceva din ansamblul realitatii s-a schimbat radical, s-a petrecut ceva imprevizibil, o rasturnare de situatii, o trauma, o catastrofa."
Petru Cretia - Luminile si umbrele sufletului.



Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a