Sarutul dulce al vietii

Sărutul dulce al vieţii




     Sub vlastarul nepoftit al dorintei, fiecare dintre noi ne descoperim pulsul inimii. Avem in morisca mintii ganduri despre cea mai frumoasa fata si ale ei buze mladios de suave sau poate o simpla drumetie pe malul virgin al unei mari albastre. Ne regasim in fiecare zi gonind cu sufletul dupa o frantura din aceste profunde viitoare impliniri si ne rugam ca urmatoarea zi sa fie darnica. Ne uitam in zorii diminetii si zambim din inertia somnului in speranta ca poate vom primi putin din ceea ce, prin fapte, cuvinte si actiuni ne dorim. Este un ciclu al framantarilor interne cu extensia lor palpabila care ne ridica sau coboara spiritul. Viata este o calatorie lunga cu trenul, pasagerii, pe masura ce timpul trece, devin dragi inimii noastre sau se transforma in simple cunostiinte pe care le vom uita odata ce ajungem la destinatie. Sentimentele nutrite pentru unii dintre ei ce ne ating in profunzime sufletul, devin cea mai frumoasa comoara, pe care o protejam zi de zi cu toata forta. Nu sunt multi oameni care sa fie capabili sa ne atinga inima, prin ale lor cuvinte si actiuni, insa ii multumim Domnului ca uneori suntem atat de norocosi. In tumultoasa pasiune a celor negre care se supun unui lord intunecat, ne ratacim pasii si printre lacrimi sincere salvarea pare a deveni un lucru imposibil. Nu este nevoie decat de un inger…care sa ne tina de mana, sa ne zambeasca si sa ne spuna ca “cu munca si ambitie totul va fi bine”.
   Cand gratia divina descinde asupra noastra cu liniste si calm, datorita unei atingeri, soapte sau lumina aprinsa usor in inima, viata devine timid mai abordabila, mai frumoasa. Si ne gandim cum de ne-am pierdut controlul asupra sinelui cand totul chiar greu fiind, putea sa fie trecut cu un pic de ajutor, de aveam curaj sa-l cerem. Ne uitam in jur, ne minunam si multumim celor responsabili pentru depaienjenirea ochilor. Ii respectam, ii iubim, ii ajutam cum putem, le dorim doar binele, le aratam acest lucru de fiecare data cand ocazia se iveste si de Dumnezeu e mare, suntem alaturi de ei. Intr-un mod natural, tandru si sincer, devenim parte din acesti oameni speciali din viata noastra, deschizand sufletul dimineata catre ei, transmitand energii pozitive si de iubire si descoperind plapuma noptii cu ei in inima ce bate atat de puternic, cand numele lor este pomentit. Ajungem sa descoperim, cu o claritate fara pic de dubiu, ca unii oameni vor fi atat alaturi de noi in timpul calatoriei dar in acelasi timp, si mult-iubita destinatie.
O șoaptă

“Şi-am să te văd in clipele de ieri,
In visele de azi și-n speranţele de māine,
Fără să cred că pentru un moment ai fi,
Mai puţin din ceea inima iubește.
Şi-am să te simt in nopţiile tārzii,
Cānd somnul timid mi te va aduce,
Cu-un zāmbet dulce, o vie imbrăţișare,
Şi cāteodată, pasionale sărutări.
Aș vrea s-asculţi zorii cu mine,
Cu pulsul inimii tenor, lira iubirii
Ce ţi-ar cānta melodia sufletelor albastre,
Jewel și Blu, zburānd in depărtări divine.”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maturitate

EGO