Dumnezeul meu
Dumnezeul meu
M-am ascuns de Tine,
Un miel rătăcit de turmă,
Ispitit de-o cruntă teamă,
Imbrăcat cu-o haină dură.
De ce Doamne?
Au venit zilele cu furie oarbă,
Şi ingerul m-a părăsit iar ele,
M-au indepărtat de Tine.
Iartă-mi pașii rătăciţi Părinte,
Inima motto-ul tău il poartă,
“Fă Bine, scaldă-te-n Lumină,
In fiecare zi sau albă noapte.
Fii sincer cu tine și ceilalţi,
Lasă māndria undeva departe,
Gonește negrul din a ta viaţă,
Şi eliberează-ţi iubirea-n zāmbete!”
Mi-a fost așa rușine Tată,
Cānd privind cu ochii plecaţi,
Sus la a ta măreaţă casă,
Creștea neincrederea-n mine.
Dar tot Tu prin nemeritată milă,
Ai trimis un inger cu surās divin,
Să mă aducă pe calea cea bună,
Chiar de, și de el mi-a fost frică.
De ce?
Doar dragostea-mi este
Graiul sufletului cu aripi albe,
A ei, gingășie cu gust de bunătate,
Ce-mi dă motiv să sper in continuare,
La o viaţă mai liniștită…
Așa că mulţumescu-Ti Doamne,
Că mi-ai adus-o iar in cale,
Să-mi călăuzească pașii spre Tine,
Prin ce Tu numești dragoste-māntuire.