Dialog in doi
Dialog
in doi
Şi-au venit iar zorii cu
buzele tale,Aducānd clipe de fericire lovite
De-un șir de emoţii-n doi impărţite.
Credeai că voi deveni atāt de repede,
Al tău gānd de tandră iubire?
-Aseară inima mi-a stat, cānd visele,
Mi te-au adus intr-o imbrăţișare,
Cu dulceaţa unui inger parfumat,
De Soartă imbracată-n speranţe.
-Şi mi-am adus deodată aminte,
Cānd prin stele albastre te-am căutat,
Cāt tu erai deja invelită-n basme
Scrise de-un duo pentru o vecie,
Noi…
-Acum e dimineaţă, cristale de foc,
Şi deja mi-e dor de tine, intră-n joc,
Vino aproape, lasă-te in braţele mele,
Respiră buzele inflăcărate, vopsite
Cu pasiune, ia-mă cu putere de mijloc,
Şi fugi cu mine-n tărāmul plăcerii.
-Iţi voi arăta esenţa reală a vieţii,
Fără impovărătoare restricţii,
Cu baie de interminabile sărutări..
Bună să-ţi fie vraja, iubit vei fi,
Şi litere-șoapte vom descoperi,
Dinspre ocean și peste vii mări,
Impreună mereu vom fi, fără durere.
Eu, nu te voi amăgi-n seri tārzii,
Sau să-ţi servesc zilnic suferinţe,
Ci te voi bucura cu adevarată iubire,
Deoarece-mi doresc să-ţi fie bine,
Astfel, respir și eu fericire.
-Şi-am luat al tău apus de vise,
Punānd in loc o mie de sărutări,
Care să ducă undeva departe,
Pe-un pisc uitat de izolat munte,
Toată durerea strānsă-n timpul lunii,
De tine, singur fără nimeni aproape.
-Şi cum ai crezut că cineva ar fi,
O sosie a mea? Inima ta doar știe,
Ce luptă duci cu acel nenorocit sine.
Naivul meu copil, mult ai suferit
In tărāmul ce-l vei uita repede,
Doar nimănui nu i-a păsat de tine,
Deși eu iţi ziceam zi de zi adevărul.
 |
| just read. |
