Draga mea

Draga mea,

Mii de șoapte intr-o seară lacrimi-stele,

Puse falnic fără teamă de inimi călătoare,

Reușeau să mi te-aducă cu tandreţe,

Pe-un nor de vise sclipind a frumuseţe.

Şi-n preludiul vieţii despre tine,

Zāmbesc cu drag razelor de soare,

Ce zi de zi nutresc gingașă iubire,

Nobilă-n simţire, puternică-n fericire.

Clipele se strāng cu nerăbdare,

In colţul timorat de simple cuvinte,

Desenāndu-te cu fire de nemurire.

Un vis-n vis atins de Raiul timpuriu,

Te-a eliberat in inima unui fiu

Al dragostei-pasiune și-al gāndurilor

Punte inspre graiul suav al ingerilor.

Mai ieri sufletul aprig se certa cu inima,

Nefericit că aceasta, se pare, nu știa,

Să numere galaxiile din vastul mine

Ce-n clipe regăsite reinviau iubirea,

Pentru tine…

Şi chiar de serile respiră o goliciune,

Doar ești departe, simt in ore libertine,

O șoaptă, o māngāiere și-un dulce sărut,

Așternāndu-se cu pasiune pe mine.

Cum soarele apune și eu voi dispărea,

Dar las in urmă a noastră neimplinită iubire,

Eternă, ursită-n litere atent culese,

Din grădina divinităţii terestre, plăcerea

De a fi lāngă și cu tine, simţindu-te

In trecut, prezent și-n noaptea de māine.

(oricānd Ea va adormi la al meu piept,

…și voi aștepta căldura ta așa cum indrept

inconștient, natural a inimii afecţiune

doar spre surāsul ce-l pretuiesc…)